compunere--O întâmplare în cursul unei vizite într-o cetate(Sarmisegetuza)

Am vizionat filmul,,Dacii”,deosebit de impresionant și în vacanța de vară am dorit să vizitez acele locuri în care au trăit dacii.Ajuns acolo,am  avut  parte de o mică lecţie de istorie în faţa porţii de vest a cetații Sarmizegetusa Regia.Apoi, pe parcursul vizitei am văzut pe viu ce înseamnă expresia„dacii îşi zideau munţii”,pentru că tot ansamblul de fortificaţii şi temple de la Sarmizegetusa Regia se află pe terase întărite cu ziduri de sprijin. Am pășit cu emoție  și ca din pământ au apărut niște bărbați bărboși îmbrăcați în costume albe la fel ca aceia de pa columna de la Roma sau de la Adamclisi.Pășeau mândri și hotărâți,cu ochii aspri,iar eu îi urmam fascinat.Deodată Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac a prins viață.L-am zărit pe Decebal,regele viteaz în mijlocul sfatului bătrânilor.Oare plănuiau desfășurarea unui război?L-am văzut apoi gânditor,își amintea de o diversiune,când profitînd de venirea iernii, dacii au trecut Dunărea pe gheaţă, care s-a rupt sub greutatea cailor şi a oamenilor. Mulţi dintre ei au izbutit totuşi să treacă, atacînd castrele romane de pe malul drept al fluviului. Pe o piatră s-a așezat o vrabie și așa am putu citi ce scria lângă piciorușele ei:că numele capitalei este compus din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălțime) și zeget (palisadă, cetate), cu înțelesul de „Cetatea de pe stâncă”.Era ca-ntr-un film,iar eu eram între dacii ce și-au dat o moarte măreață,dar nu s-au dat învinși

  Un glas ce m-a strigat,m-a trezit la realitate...eram iar între ruinele cetății,lângă Calendarul Circular, micul sanctuar rotund, sanctuarele dreptunghiulare și altarul de andezit, locul unde se aduceau jertfe zeilor. De-a lungul timpului a circulat zvonul că acest loc ar fi magic, emanând energii subtile.Am înțeles că dacii cunoșteau tainele astronomiei și aveau un mod foarte precis de a calcula timpul.  Soarele de andezit este un calendar surprinzător de exact.Am văzut un vas funerar cu inscripția ,,Decebalus per Scorilo”: Decebal, fiul lui Scorilo.

   Am speranța că odată ce săpăturile vor continua, ele vor dezvălui o civilizaţie fabuloasă, comparabilă cu cea grecească şi cea romană.

  A fost o magie trecerea mea de la realitate la vis?n-am vrut să-mi răspund,pentru că mi-am amintit povestea când în luptele lor, dacii se foloseau de puterea de a se transforma în lupi, astfel încât dușmanii se trezeau în fața unei duble armate:dacii și haite de lupi conduse de un lup alb, însuși Zamolxe-zeul.

compunere-- La malul mării

O dimineaţă de vară.Cu pași nehotărâți am pornit de-acasă spre mare...și iat-o!... întinzându-și nesfârşita-i albăstrime! Soarele se ridica scânteietor din geana depărtată a mării,urca încet în seninătatea adânc-albastră a cerului după somnul lung al nopţii. Razele aștern dâre verzui, galbene și roșii pe întinsul neteziș al apei,iar albastra boltă a cerului se lasă ca un înveliș uriaș peste pustietatea lucie a mării. În jurul meu valurile foșnesc, vin mereu de departe neliniștite și se sparg stăruitor de țărm, ca și cum ar vrea să-l smulgă din loc.Mă plimb fără țintă pe mal și mă înfioară atingerea rece a apei.Simt  razele tot mai fierbinți coborâte din limpedele albastru al cerului, pe ape dansează stăluciri de diamante. Privirile mi  se adâncesc în zare, se pierd uitate pe deșertul nemărginit și strălucitor al mării. Valurile parcă mă ard. Niciodată n-am văzut atâta lumină, atâta spațiu sub farmecul acestei uimitoare priveliști. Timpul pare a se fi oprit din zbor, gândurile îmi ațipesc de legănarea și tânguirea neîntreruptă a valurilor.Sunt eu,nisipul auriu,fin și marea!

            Deodată simt o mișcare ușoară lângă picior,nu mă mișc și încet cobor privirea și zăresc o pană cenușie,apoi aripa unui pui de pescăruș.S-a rătăcit ca și mine pe malul mării.Este rănit și ochii parcă strigă un ajutor.Niciodată n-am ținut un pescăruș în mână.Îl ridic cu delicatețe și, dezorientat, privesc în jur...departe văd un cort roșu.Alerg și  îi rog pe sanitari să-l salveze.Un tânăr înalt îi bandajează aripa și-mi spune să-l duc la un loc ferit,pentru a fi în siguranță.Dar deodată sunt înconjurat de un stol de pescăruși gălăgioși.Veniseră să-și ia puiul.

M-am depărtat spre malul mării la fel de gânditor,admirând nesfârșitul albastru, deasupra mea zbura ușor un pescăruș mare,alb.

Poate fusese trimis să-mi mulțumească pentru gestul meu......

1 iunie este ziua mea,a ta,a ei,a lui,a tuturor.....

       Și  azi…

Copil fiind,mi-am căutat

Cu palmele mici și fragile,

Trăirile ce urmau să vină,

Și copil fiind,mi-am spus

Cu gândul meu curat...sau poate cu ignoranța

     și inocența privirilor mele,

lăsată să cadă pe cine știe ce oglindă:

Ce mic,ce mic sunt!

                      dar…voi rămâne oare așa?

                                               Nuuuuuu……..

      Îmi place

SĂ dansez În lumea Întinerită,fără a uita albul pufos al zăpezilor …

să devin un nor statornic cerului, călătorind prin lumea ireală cu gândul apropierii de Lumea Basmelor în care                                                 există numai Primăvara…

să nu-mi uit anii copilăriei,când mă alintam în brațele mamei;

să nu uit poeziile cu vestitori ai primăverii,cu concertele între ramurile ușor înverzite;

să hohotesc în sărbătorile lunii martie,mulțumind Femeii…

      Nu-mi place să plece primăvara,pentru că odată cu zilele ce vor trece mă voi apropia de Toamnă…

      Dar acum îmi place :copilăria mea....viața,

                             liniștea,

                                       iubirea,

                                             seninul, visul….

                                             

                                                      

   

balada populară,,Soarele și luna”(fragment)

”Foaie de cicoare,
În prunduţ de mare
Iată că-mi răsare
Puternicul soare.
Dar el nu-mi răsare,
Ci va să se-nsoare;
Că mi-a tot umblat
Lumea-n lung şi-n lat,
Ţara Românească
Şi Moldovenească
Lungiş,
Curmeziş,
Măre, nouă ai,
Tot pe nouă cai;
Patru-a ciumpăvit,
Cinci a omorât
Şi tot n-a găsit
Potrivă să-i fie
Vro dalbă soţie;
Făr' de mi-a găsit
Şi mi-a nemerit,
La nouă argele,
Nouă feciorele,
În prunduţ de mare,
Pe unde răsare.
Soarele şi luna
A mai mitică,
Ca o floricică,
În mijloc şedea,

La lucru lucra,
Pe toate-ntrecea;
Că ea tot ţesea.
Ţesea, -nchindisea,
Şi ea se numea
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
Ş-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui.
Soare răsărea,
Şi Soare-mi venea
La gură d-argea.
Cu dânsa vorbea,
Frumos c-o-ntreba,
Din gură-i zicea:
- Ileană, Ileană,
Ileană Simzeană,
Doamna florilor
Ş-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Ţeşi şi-nchindiseşti,
Fir verde-mpleteşti
Şi mi te zoreşti
Cămăşi să-mi găteşti,
Şi mi te grăbeşti
Să te logodeşti”.....

Balada populară este o specie a genului epic în versuri, de mare întindere, uneori şi cu caracter liric  sau dramatic  în care sunt relatate întâmplări cu caracter istoric, legendar, fabulos, eroic, familiar, fantastic.Balada populară,,Soarele și luna”este o baladă fantastică.

            Un prim argument în sprijinul acestei afirmații îl reprezintă acțiunea simplă care urmărește un singur fir narativ. Balada populară "Soarele si Luna" este mai apropiată de basm, deoarece este o baladă mitologică, unde fabulosul este mai accentuat prin personificarea astrului și introducerea unui personaj specific basmelor:Ileana.

Narațiunea începe prin expozițiune, în tradiția epicii populare de ficțiune, prin formula,,frunză  de cicoare”,apoi este prezentat Soarele,răsărind ,,în prunduțul de mare”,un peisaj la malul mării.Venindu-i vremea de însurătoare, Soarele coboară de pe cer, ca să-și caute aleasa pe pământ,are dorințe lumești: de a se însura,își caută,,dalbă soție”. Căutările lui au fost însă zadarnice,a colindat,,lumea-n lung și-n lat”,,a omorât”cinci cai în alergarea sa.

Intriga îl arată pe Soare undeva pe pământ,unde,,la nouă argele”- războiaie de țesut , zărește o fată,,ca o floricică”,hărnicia ei este redată prin repetiția,,lucra,lucra”,iar numele este Ileana Simzeana,zâna-,,doamna florilor ș-a garoafelor”,simbolul dragostei şi armoniei care se identifică cu simbolismul copilăriei.Atmosfera narațiunii este fantastică, astrului, dându-i-se atribute omenești prin personificare.

 Dar ea este ,,sora lui”,a Soarelui,căruia printr-un discurs pasional îi adresează cuvinte pline de admirație,dar și aluzii de însoțire,de logodnă între ei doi; prin folosirea pronumelui ,,mi” :,,să-mi gătești...mi te grăbești să te logodești.”

           Un alt argument este atmosfera narațiunii-fantastică: Soarelui atribuindu-i însușiri  omenești ,este viu,prin personificare: se coboară pe pământ, se îndrăgostește nebunește, are puteri supranaturale,este orbit de iubire. Ileana,sora lui,pentru puritatea și frumusețea ei răpitoare este Ileana Cosânzeana a basmelor noastre.Portretul este plin de gingășie, exprimat  prin diminutive: ,,mititică", floricică",apoziții:,,doamna florilor ș-a garoafelor”,,,spuma laptelui” care au o valoare stilistică deosebită. 

Tot sub aspect stilistic se remarcă și îmbinarea narațiunii cu vorbirea directă în care se întrebuințează formele de vocativ: ,,Ileană",,Puternice Soare”, verbe la  modul indicativ,imperativ .

Narațiunea conține și unele cuvinte și expresii populare care dau farmec relatării, fiind și ele o dovada a oralității povestirii. Naratorul își prezintă personajele la început prin narațiune și descriere,apoi urmărindu-l pe Soare,plin de pasiune prin adresarea directă. Vocea autorului este naratorul. Acesta se implică afectiv în acţiunile narate, exprimând deschis simpatia faţă de Ileana şi surprinderea  faţă de Soare,care ,îndrăgostit, este gata să încalce legile morale. Sub raportul versificației, apar elementele caracteristice: monorima, ritmul trohaic, măsura de 6-7 silabe.

balada populară--Novac și corbul (fragment)

,,Fost-a, cică, un Novac,

Un Novac, Baba Novac,

Un viteaz de-al lui Mihai

Ce sărea pe șapte cai

De striga Craiova vai!

El un fecioraș avea

Și tot astfel îi zicea:

„Fecioraș, Gruiuțul meu!

Ascultă de ce-ți zic eu,

Să nu cazi la vreun loc rău,

La loc rău și mult departe

În neagra străinătate.

Dacă sorții te-or purta

Țările de-a vântura

Și-n Stambul de a intra,

Tu de asta nu uita:

Vamă dreaptă să plătești,

Armele să-ți oțelești,

Hainele să-ți primenești

Ca să pari un biet sărac,

Să nu semeni a Novac,

Că nu-i turcilor pe plac."

Grue-n Țarigrad intra,

Vamă dreaptă el nu da,

De haine nu se schimba,

Ci pe uliți se primbla

Tot în haine novăcești

Cum e drag ca să-l privești!”...............

Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.

 Balada populară este o operă epică în versuri, în care sunt relatate întâmplări cu caracter istoric, legendar, fabulos, eroic, familiar, fantastic, uneori textul, interpretat de un rapsod, este acompaniat de un instrument. ,,Novac și corbul” este o baladă voinicească. Ca în orice operă epică, autorul-narator își exprimă indirect gândurile și sentimentele prin intermediul acțiunii și al personajelor. Faptele sunt relatate de el, obiectiv, la persoana a treia. Autorul acestei opere nu este cunoscut, această baladă populară putând avea caracter oral. 

  În primul rând, este prezentată expozițiunea baladei.

Balada are acţiune: tatăl,Baba Novac, îi dă lui Gruia,feciorul său, trei sfaturi, pe care el nu le respecta: când va intra în Istanbul,loc străin, să dea vamă dreaptă, să-și pregătească armele și să se îmbrace ca un om sărac, pentru ca să treacă neobservat.Gruia nu respectă sfaturile tatălui său,se comportă normal,încrezător în felul lui de a fi.

  În al doilea rând, textul este epic, deoarece are personaje: Portretul celor doi eroi este realizat prin exagerări voite de autor, din entuziasm față de faptele lor cu neputință de uitat. Pentru a se arata iuțeala și curajul luptătorului-Novac, se spune că ,,sărea pe șapte cai"-hiperbolă. Versul ,,De striga Craiova vai!” exprimă vitejia eroului care înspăimânta pe omul obișnuit. Trăsăturile eroului sunt exagerate, atingând uneori supranaturalul,ca-n basme. Specific baladei, personajul principal este hiperbolizat, atribuindu-i-se calități deosebite, totul pentru a reliefa anumite valori morale precum: vitejia, puterea, adevărul, curajul.  Gruia,feciorul,tânăr,fără experiența vieții, este neascultător,mândru de numele lui,se comportă normal,fără a-și da seama de primejdii.

  În al treilea rând, caracterul epic al textului este dovedit de prezenţa naratorului, care povesteşte admirativ la persoana a3a. Ca în orice text epic, sunt folosite toate modurile de expunere: naraţiunea este folosită pentru a prezenta acţiunea ce debutează ca-n basme cu formula,,fost-”; dialogul dă viaţă personajului-Novac,viteazul și tată, care-și sfătuiește cu dragoste,cu grijă, fiul; dialogul face ca întâmplarea să pară a se petrece ca-ntr-un film,iar descrierea apare foarte puţin, pentru a-l prezenta pe Novac ca un personaj din basme. Numărul verbelor este foarte mare,ceea ce imprimă dinamism versurilor, sunt la modul indicativ, timpul imperfect, timp ce indică o acțiune în desfășurare.Diminutivele,,fecioraș,Gruiuțul”sunt duioase.Versurile scurte au ritmul trohaic,măsura de 7silabe,rima pereche.

  În concluzie, balada,,Novac și corbul”este un text epic, în care autorul comunică indirect, prin intermediul unei poveşti, un mesaj adresat unui fiu:sfaturile unui părinte trebuie respectate și ascultate.
 

compunere--Un spectacol de dans

Un prieten care este la un liceu de artă,o clasă de  coregrafie,m-a invitat la un spectacol de dans.

Am mers de curiozitate,voiam să--l văd dansând,pentru că-mi vorbea mereu cu exaltare despre dans.

  De cum am păşit în sala frumos amenajată, am fost impresionat de imaginea pe care o aveam în faţa mea. Scena era cufundată în penumbră, doar locul în care urmau să danseze balerinii era puternic luminată. Cortina grea, de catifea roşie, era coborâtă, iar beteala luminilor de pe podeaua scenei făcea scena transformată în ring de dans să strălucească şi să împrăştie lumini sclipitoare. Într-un colţ al scenei, mai mulţi elevi se mişcau de colo-colo emoţionaţi, nerăbdători să urce pe scenă. Erau dansatorii, îmbrăcaţi diferit. Fetele, îmbrăcate cu rochii vaporoase, lungi până la glezne, ornate cu paiete strălucitoare, se învârteau cu multă graţie, asemenea unor prinţese într-o sală de bal. Băieţii, purtând haine de gală, le acompaniau şi se mişcau cu multă eleganţă, asemenea unor cavaleri.     Perechile păreau rupte dintr-o altă lume, o lume de basm, mai văzusem ceva asemănător în filme,  lumina, culoarea şi muzica se împleteau perfect cu stilul şi rafinamentul dansului. Mai multe serii de perechi s-au perindat prin faţa ochilor mei pe ritmuri de vals.

   Apoi a venit timpul tangoului. Perechile şi-au schimbat ţinutele. Fetele purtau rochii lungi din mătase, luxoase, iar băieţii fracuri elegante. Sala s-a umplut de ritmurile lente şi melodioase ale tangoului,ca-n saloanele argentinene.

Dansatorii

executau paşii de dans cu multă fineţe,ritmul tangoului,muzica erau fascinante, astfel că întreaga atmosferă s-a umplut de un farmec aparte. Am aplaudat minute în şir prestaţia dansatorilor și mai ales a prietenului meu.În gând i-am dorit să ajunngă să danseze pe marile scene ale lumii. După aplauzele, dar şi după vociferările celor din jur mi-am dat seama că tuturor le-a plăcut spectacolul, a fost o reuşită.Este și acesta un talent,pe care prefer să-l urmăresc,nu m-aș încumeta să fac un pas de dans pe o scenă.....

compunere--În Bucegi

   După o răceală sâcâitoare,am plecat împreună cu ,,ai mei” spre valea Prahovei,spre munții semeţi, periculoşi şi misterioşi. Am citit despre Munţii Bucegi că sunt consideraţi un adevărat „pol energetic“, de la tuneluri subterane până la „guri de rai“, cărări ireale şi locuri foarte încărcate energetic, Munţii Bucegi mi-a suscitat imaginaţia.
   Aflasem că munţii Bucegi ar fi presăraţi de locuri misterioase, zone foarte încărcate energetic, unde aparatura se declanşează singură sau oamenii resimt simptome ciudate, locuri prin care oamenii dispar şi apar în alte locuri???la o foarte mare distanţă.Eram așa de curios,pentru că voiam să intru în acele tuneluri subterane,chiar dacă voi parcurge mai mulți kilometri,apoi, poate,hoinărând așa ajung și în locurile despre care se spune că oamenii se vindecă miraculos datorită „apei vii“ şi a „gurilor de rai“.Iar eu speram încă de la plecare că mă voi vindeca și voi fi din nou în formă sănătoasă.
   Am ajuns la „gura de rai“,iar bunicul s-a lungit pe pietrele albicioase,și-a întins brațele lateral,iar eu l-am imitat.Am stat un timp,am adormit,când m-am trezit am simțit o putere,o forță deosebită, oboseala îmi dispăruse ca prin farmec, corpul meu era învăluit de energie,mă simțeam bine,zâmbeam soarelui,mă roteam, fără să amețesc.Apoi am ajuns  la  apa unei cascade despre care se spune că este pură ca de la Facerea Lumii.Am băut și mi-am dorit să zbor,să-mi arăt fericirea lumii.Da! e adevărat! Am trăit un miracol ca-n povești.

   Voi reveni în aceste locuri și,cine știe,poate voi deveni un om al acelor locuri!!!!!!!!!!