basm(fragment)--Cele trei rodii aurite

    ,,A fost odată un împărat, şi avea un fecior; acesta, şezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră şi aruncând-o către fântână, nemereşte drept în tivgă, şi aceasta se sparge; baba, care simţise de unde venise piatra îşi aruncă ochii la fereastra împăratului şi vede pe fiul de împărat făcând haz; atunci baba zise:

        – Până nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori, dragul mamii; şi se întoarse acasă tristă şi fără tivgă şi fără apă.

        Fiul de împărat, auzind acest blestem, stătu, şi după ce se gândi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorinţa în el de a le vedea şi de a le avea; deci se duse la tată-său şi-i zise:

        – Tată, să-mi faci trei rânduri de haine de fier, căci am să fac o călătorie mare.

        Şi toată silinţa ce puse împăratul a opri pe fiul său de la aceasta, fu în zadar.

        Dacă văzu şi văzu că nu-l poate opri, porunci şi numaidecât i se şi făcu hainele; după ce le luă, fiul împăratului încălecă şi plecă.

        Un an de zile trecuse de când călătorea; ajunsese prin pustietăţi nelocuite de oameni, şi tot rătăcind în sus şi în jos, două rânduri de haine se rupseră şi le lepădase. Neştiind ce să facă, hotărî a mai merge câtva, şi dacă nu va putea descoperi nimic, să se întoarcă.

        Abia mai făcu câţiva paşi şi iată că zări o colibă. Se repezi într-acolo iute ca săgeata şi îndată şi ajunse. Când, o mătuşă sihastră, cum îl văzu, îi şi zise:

        – Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici pe unde nu se vede pasăre cu aripioare, dar încămite om cu picioare?

        – Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii aurite; nu ştii d-ta încotro se pot afla?

        – Nu ştiu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum de aşa minune, dară poate soru-mea să ştie, care şade puţin mai departe de aici; de ai curaj să mai mergi, poţi să o întrebi pe dânsa.

        N-aşteptă să-i zică de două ori, şi o tuli într-acolo repede şi merse, şi merse, cale lungă neumblată, până ce dete de o altă colibă, de unde asemenea ieşi o mătuşă sihastră, şi mai bătrână, şi mai scofălcită, care şi ea îi zise:

        – Cum ai ajuns p-aici, om cu picioare, pe unde unde nu vine nici pasări cu aripioare?

        – Mamă, zise fiul împăratului, caut cele trei rodii aurite, şi dorinţa de a le avea m-a adus p-aici, nu ştii d-ta încotro se află?

        La auzirea acestor vorbe, bătrâna începu să plângă, apoi îi răspunse:

        – Am avut şi eu un fecior, care auzise despre acele blestemate rodii, şi care, tot umblând după ele, într-una din zile se întoarse şchiop şi în cele din urmă îşi rupse şi capul pentru ele; dacă aş fi ştiut atunci, dragul mamii, cum să le găsească cineva fără primejdie, nu-mi pierdeam copilaşul.

        Cum auzi flăcăul nostru, începu a se ruga să-i spuie cum să facă să le ia, iară bătrâna îl povăţui cum să umble şi cum să se poarte, şi dacă va izbuti, l-a jurat pe tinereţele lui,ca să se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate şi ei acele rodii, după care s-a prăpădit fiul său.

        După ce i-a făgăduit că se va întoarce, i-a mulţumit pentru sfaturile cele bune ce a primit de la dânsa  şi ca o nălucă pieri dinaintea ei, când, după o călătorie încă d-o săptămână şi mai bine, văzu un balaur cu o buză în cer şi cu alta în pământ. Îndată ce ajunse la dânsul îi zise:

        – Bună ziua, frate, şi trecu înainte.

        Iar balaurul îi răspunse:

        – Noroc bun, frate.” 

                                                                    (Petre Ispirescu—Cele trei rodii aurite)                     

(rodie=Fructul rodiului, comestibil, de mărimea unui măr, cu coaja groasă, roşiatică şi cu numeroase seminţe, înconjurate de un înveliş cărnos şi roşiatic.)

(tivgă=Vas făcut dintr-un bostan gol.)

Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice (împăraţi, feţi-frumoşi, zmei,balauri) stă sub semnul supranaturalului. Basmul are formule specifice, de început:,,a fost odată”.... de mijloc şi de final.

Fragmentul aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia:

În primul rând este un text epic: are acţiune, are personaje, are narator. În ceea ce priveşte acţiunea, dintre momentele subiectului sunt prezente doar expoziţiunea şi începutul intrigii.Undeva într-o împărăție,feciorul unui împărat,un tânăr cu dorința de a se juca lovește o tivgă a unei bătrâne ce-și lua apă-apa care putea spăla trecutul,lăsând loc unui nou început.Tristă,îl blesteamă să nu se însoare,până nu va găsi ,,cele trei rodii aurite”,fructele vieții și ale dragostei din ținuturile uscate.Este momentul în care fiul-adolescent  socotește că e timpul unei aventuri,în care se va maturiza—rodiile sunt doar pretextul de a se desprinde de copilărie și de a intra în viața adevărată.Cerința lui este neobișnuită:,,haine de fier”- fierul protejează împotriva influenţelor rele, un instrument satanic al războiului şi al morţii, e stăpânul umbrei și al nopții.Timpul,,un an”este miraculos,hoinărște prin spații pustii(spațiul are proporții anormale),hainele de fier se rup,intervine un moment care rupe monotonia:apariția unei colibe și a unei bătrâne, care văzuse destule în viață și care ascunde harul prorocirii. Bătrâna îi poate dezvălui tânărului destinul și secretul reușitei, prin reconsiderarea și valorificarea tradițiilor strămoșești ignorate. Păstrătoare a rânduielilor străbune, bătrânele îi transmit  tânărului sfaturi tainice și vechi din experiența lor de viață, conducându-se după legi nescrise și credințe ancestrale,folosesc un limbajul popular,impresionate de adresarea,,mamă”,iar ultima,nefericită,îi povestește felul în care propriul fiu a pierit căutând rodiile,fructele blestemului.Interesant este momentul când promite că se va întoarce la bătrâna al cărui fiu a murit căutând rodiile,astfel se va rupe o vrajă.Timpul trece rapid și urmează întâlnirea cu un balaur,o ființă fantastică,întruchipând forța haotică a Universului,are o înfățișare ciudată,iar salutul este prietenesc însoțit de cuvântul,,frate”.
Personajele sunt împăratul, fiul acestuia,  nu are puteri supranaturale și nici însușiri excepționale, dar dobândește o serie de calități, bătrânele bune sfătuitoare. Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a III-a,iar dialogurile imprimă un ritm rapid povestirii,personajele se descoperă,vorbind.

În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici supranaturale. Astfel,motivul plecării prințului în călătorie este ruperea blestemului-nu se va însura,până nu va găsi trei rodii-cifra echilibrului,deci nu va avea o viață împlinită . Există o întâmplare ciudată de la care pornește acțiunea:fiul împăratului se joacă ,spărgând vasul de apă al unei bătrâne.Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului: împăratul.fiul ce se va maturiza în căutarea fructelor, fiinţe misterioase:bătrânele,balaurul.

Un al treilea element caracteristic basmului este formula iniţială: „a fost odată ca niciodată”, de la începutul basmului, unde cel de-al doilea adverb ,,niciodată” este întărit de primul,, odată” se arată că faptele s-au petrecut într-un timp imemorabil, care nu poate fi datat. Spaţiul,,pustietățile” constituie un ambient simbolic, creează o atmosferă mirifică şi spectaculoasă.

În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui basm.