,,A fost odată un împărat vestit peste lume,care se
însurase și era trist,fiindcă împărăteasa lui nu avea copii.Dar,pe când nu se
mai aștepta la nimic,decât la moarte,iată că împărăteasa rămase grea și aștepta
să nască un prunc de viță împărătească.Mamă-sa dori să vie pe lume grabnic
și,când îi va sosi vremea de căsătorit,să se-nsoare cu o fată care să nu fie
nici din mamă,nici din tată,numai zână din cer picată.Când zise aceste cuvinte,născu
un copil frumos cu părul de aur și ochii strălucitori ca doi luceferi.Cât
creșteau alți copiii într-un an,el creștea într-o zi,așa că îi veni curând
vremea de însurat.Trimise slugi și oștire în cele patru colțuri de lume,să-i
găsească fată frumoasă precum i-a făcut vrerea maică-sa la naștere,dar toți
se-ntoarseră cu fețele triste și capetele plecate.Dacă văzu el ce văzu,luă
sabia și traista cu merinde și porni la întâmplare în lume.După multe
chinuri,sleit de puteri,ajunse la o margine de împărăție,oprindu-se la o
fântână,să-și potolească setea.Își aruncă,din întâmplare,privirea pe ramura
unui copac din apropierea cumpenii fântânii.Când colo,sus sta o fată în haine
de sărbătoare,frumoasă,frumoasă,că întreg copacul și apa fântânii se bucurau de
măreția ei.Ea îl privi și îi zâmbi,apoi îl întrebă:
-Pe cine
cauți,voinice,prin această sălbatică pustie?
-Pe tine te
caut,zâna zânelor,fata ce nu este nici de-o mamă,nici de-un tată,numai din cer
picată.
-Eu sunt aceea și
aici te-aștept,nemișcată,de când mi-a venit vremea de măritat.
O îmbrățișă pe frumoasa zână,aleasa inimii,și se
înțeleseră că trebuie să se pregătească de nuntă.Dar zâna așa fusese blestemată
că numai din acest loc pustiu trebuie să fie luată cu nuntașii mirelui.Plecă el
în grabă la împărat,vestindu-i marea bucurie și pregătind alaiulk.Zâna picată
din cer rămase ca o făclie strălucind în acel copac singuratic.
Ca să-i puie piedici în calea căsătoriei,tartorele
iadului trimise însă pe lume o vrăjitoare bătrână,care o ademeni pe zână să coboare
de pe ramură,cerându-i apă și zicând că e sărmană.Se înduioșă biata zână picată
din cer și coborî pentru întâia oară pe pămân,călcând porunca zânei cerului.De
milă,uită o clipă povețele,coborî pe nisipul care ardea ca focul și se aplecă
să scoată apă babei.Baba atunci o împinse în fântână și o înecă.Cerul
se-ntristă și tocmai în acea clipă sosiră nuntașii cu mirele cel frumos,cu
veșminte numai de aur și argint.Baba așeză pe ramură,în haine albe,pe
fiică-sa,care era frumoasă,dar nu ca zâna cea picată din cer”.....
(basmul:,,Zâna cea picată din cer”)
Basmul popular
este o creaţie populară epică, în care personaje reprezentând binele
şi răul se înfruntă într-un cadru supranatural, acţiunea
terminându-se cu triumful binelui. Basmul conţine formule specifice
:iniţiale, mediane şi finale şi transmite un mesaj optimist.
În primul rînd
este o creaţie populară, având caracter oral, anonim şi colectiv. Aceast
fragment face parte dintr-un basm popular, numele autorului fiind necunoscut, prezintã
fapte, întâmplări, evenimente, caracterele şi sentimentele unor personaje, a
căror prezentare se face cu ajutorul naraţiunii, două elemente de bază fiind
personajele şi acţiunile lor; limbajul fragmentului este popular, cu
regionalisme sau arhaisme, iar în cadrul basmului poate fi observată și prezenţa
fragmentelor lirice.
Tema este comuna basmelor populare, adică lupta dintre
bine și rău din care va ieși învingător întotdeauna binele, dreptatea, cinstea -caracteristici
esențiale ale optimismului uman.
Titlul basmului este
numele personajului principal: o zână venită din cer-loc al perfecțiunii,al
frumuseții paradisiace,născută din ființe astrale, simbolizează puterea supranormală. Poate că reprezintă puterea omului de a făuri în
închipuire proiectele pe care nu le-a putut înfăptui în realitate.
Subiectul acestui fragment este o împletire de fapte și
situații reale cu altele fantastice,miraculoase între care nu există hotare. Ca
în orice basm, predominante sunt situațiile supranaturale față de cele reale. În
acestă operă, timpul şi cursul narării urmează un curs linear, fără întoarceri
în timp.Formula introductivă :,,A fost odată”... proiectează acțiunea într-un
spațiu nelimitat și într-un timp nedeterminat,dând operei un aer mistic.Cele
două personaje-împăratul și împărătesa sunt triști,pentru că nu au copii,dar
miracolul apare când nu se mai așteptau:împărăteasa va naște un copil,numai că
ea își dorește ca acesta să fie înzestrat cu însușiri deosebite:să crescă
grabnic și să se însoare cu o fată născută din golul nesfârșit al Universului.Dorința
de a-l vedea crescând miraculos se împlinește,iar prințul este hotărât să
găsească zâna venită din ceruri.Solii trimiși nu o găsesc și pleacă singur în
căutarea ei,astfel va cunoaște lumea.Căutarea ia sfârșit undeva la marginea
lumii,unde într-un peisaj mirific,,pe ramura unui copac”o vede pe fata căutată.Povestea
fetei îl impresionează pe prinț:va coborî pe pământ atunci, când alaiul de
nuntă va veni.Evenimentul care tulbură echilibrul inițial:Demonul,,tartorul
iadului”intervine schimbând cursul întâmplărilor:trimite o bătrână ce se preface
însetată,iar zâna,miloasă,coboară pentru prima oară pe pământ.Vrăjitoarea o
aruncă în fântână,iar alaiul nuntașilor vede o fată,care era fata babei.
În al doilea
rând, fragmentul aparţine genului epic prin acţiune, personaje şi narator.Personajele
sunt cele întâlnite în basme:împăratul și împărăteasa sa dornici de a deveni
părinți; prințul înzestrat fantastic crește ,,într-o zi,cât alții într-un an”, pleacă
pentru a cunoaște lumea și a căuta zâna sortită.Este descris în culori
luminoase:păr de aur-simbol al norocului,al bogăției,ochii ca doi
luceferi-lumină divină;este hotărât,încrezător în puterile lui,dornic de a-și găsi zâna destinată.
Celălalt personaj este Zâna ,ființă ce vine din abisul
astral ca o venire pe pământ a finței ce aduce frumusețea sublimă,lumina
aștrilor din locuri necunoscute omului.Purta un blestem ce trebuia înlăturat, dacă
va fi acceptată de mulțimea pământenilor printr-o nuntă.Nu-nțelege viclenia
bătrânei și, generoasă ,coboară,uitând poruncile din înaltul cerului,fiind
înlocuită cu o fată oarecare fără strălucirea sublimă. Ca în orice basm și, în
fragment ,modul de expunere predominant este narațiunea, relatarea faptelor
făcându-se la persoana a 3-a de către autorul anonim,astfel perspectiva
narativă este a naratorului.Descrierea celor doi tineri,dialogul lor
completează modurile de expunere.
În concluzie,
fragmentul este al unui basm popular, fiind o operă populară epică, în care mesajul
transmis este că binele și frumusețea sunt însușiri venite din măreția
Universului.
