pastelul,,Dimineața”de Octavian Goga

,Cu grele răsuflete apele dorm,

Pe lanuri dorm spicele grele,
Asupra pădurii veghează de sus
Cetatea eternelor stele.
Luceafărul bolnav în lumea de-ngheţ
Clipeşte din gene molatic,
Când dorul pribeag, de pe-o creastă de ulm,
Şi-l geme porumbul sălbatic...

În geamăt se-nalţă durerea la cer,
Câmpii de lumini să-nfioare,
Luceafărul simte văpaia arzând
Şi tremură, bietul, şi moare.
Cu ochii plânşi, stelele toate se duc
Pe patul de nori să se culce;
Din dragostea stinsă în neguri de zări
Lin picură liniştea dulce.

În taina tăcerii porneşte-se vânt
Să mângâie trestia-n vale,
Pe-ascuns o sărută, dar dragostea lui
O văd licuricii din cale.
Şi-o spun licuricii la frunze de soc,
Şi socul pădurii o spune,
Şi frunzele toate grăbite tresar
Şi-ncepe pădurea să sune”.

....................................................................................

    Pastelul este o specie a genului liric,in care poetul isi exprima direct sentimentele printr-un tablou in care se zugraveste un anotimp ,un colt de natura , un moment al zilei , un aspect din viata micilor vietuitore.

Trasaturile pastelului :

- Sunt prezentate trasaturi caracteristice ale unui anotimp , colt de natura;

-Sunt exprimate prin tabloul creat , sentimentele poetului ;

 -Se folosesc figuri de stil specifice descrierii : epitetul dublu,triplu , ornant, cromatic , metaforic,personificarea , comparatia , repetitia , aliteratia , enumeratia , asonanta ;

 -Modul de expunere este descrierea;

Titlul pastelului lui Octavian Goga este un substantiv care fixează momentul descrierii naturii:,, Dimineața”, începutul zilei,trezirea exuberantă a naturii care se bucură de apariția zorilor.

         În primul rând pastelul,,Dimineața”  este o creaţie lirică,autorul își exprimă în mod direct sentimentele ,descriind  un tablou din natură,spațiul exterior surprins în momentul dimineții cu lumina pură.Privirea panoramică a poetului surprinde încremenirea, liniștea,calmul pământului ocrotit de stelele veșnice:,,apele dorm”adânc,spicele”-semne ale belșugului- dorm pe câmp,,lanuri”,,porumbul,,sălbatic”freamătă învăluit de ,,dorul pribeag”este  jalea, dorinţa umbrită de teama neîmplinirii. risipire şi înălţare a lumii. Starea  adâncă de nemișcare atinge un punct maxim în imaginea,,Luceafărului”ce licărește ușor,suferind că se va stinge și că va rămâne în lumea lui rece. Atingerile luminii, jocul misterios în dimineață provoacă stingerea tristă a Luceafărului-steaua morții și a-nvierii-este și timpul când stelele,ochii cerului,călăuze ale destinului își vor găsi odihna,,pe patul de nori”,imagine diafană,loc al sacrificiului,dar și al reînnoirii.Din seninătatea cerului se coboară vântul-divinitatea purificatoare ce controlează Universul aducând dragostea și dorul, alintă,atinge tainic,,trestia”care tânjește de dor cu patimă.Jocul dragostei este văzut de licurici,steluțe pe pământ,vor lumina frunzele de soc,înțelegând forța dragostei și astfel trezită brusc din somn pădurea spaţiu misterios, labirint, un loc la încercărilor,al fericirii absolute, paradisul terestru în care evadează fiinţa romantică, un simbol al eternităţii începe să răsune de viață. . Sosirea dimineții înseamnă trezirea la viață a întregii naturi terestre și stingerea luminilor cosmice, un transfer de tristețe, devenită astfel universală, durerea înălțată la cer, fiind preluată cu înfiorare de ,,câmpii de lumină", de luceafărul ce ,,tremură" și ,,moare", de stelele ,,cu ochii plânși", înaltul transmițând în schimb, stropi de liniște dulce".E un mister îndelung pregătit, vântul având rol de armonizare treptată a freamătului întregii naturi.Cântecul sublim, pornit din muzica înaltului cuprinde într-o perfectă armonie sonoră întregul cadrul terestru.
               În al doilea rând, eul liric contemplativ își exprimă admirația pentru momentul trezirii naturii,al visării, care exprimă starea de tristețe a înaltului ceresc ce-și stinge luminile. Poezia este  un pastel, deoarece descrierea de tip tablou este subiectivizată de prezența figurilor de stil și a imaginilor artistice care oglindesc viziunea autorului asupra peisajului. Varietatea figurilor de stil accentuează intensitatea trăirilor eului liric impresionat de spectacolul naturii care vibrează,cântă,plânge,ridicând spre trepte cosmice stările de suferință: personificările: „ Cu grele rasuflete apele dorm...spicele, Luceafărul clipește,vântul sărută,licuricii spun”;epitetele accentuează nota melancolică: ,,grele răsuflete,Luceafăr bolnav,clipește molatic,ochi plânși”,metaforele aduc măreție:,,cetatea eternelor stele,patul de nori”;formele verbale exprimă suferința,durerea,dorul:,,geme,tremură,plâng,se-nfioară”. E o natură personificată,un cadru terestru dominat de durere,patimi,jale,dor,cuprinsă încă de somn,urmărind stingerea aștrilor .

   În concluzie, imaginile vizuale sunt specifice acestui pastel, luminile fiind alese sugestiv în funcție de momentul descris.. Pastelul se constituie într-un adevărat spectacol al naturii, care provoacă eului liric trăiri profunde de admirație, de încântare, duse pană la extaz.