E seară...e liniște....și eu aștept PAȘTELE..... Ca de fiecare dată, mă apropii
de Paște cu sfială și speranță, cu inima la pândă.Îmi stăruie perpetuu marele
mister pe care, an de an, îl aștept și îl caut, îl bănuiesc și îl gândesc, însă
niciodată până acum n-am izbutit să-l simt pe de-a-ntregul. Paștele este
sărbătoarea cosmică a vieții redobândite, răscumpărate prin jertfa, celebrează
eliberarea din temnița morții, un nou început.
,,Cei ce sunteți în întuneric și în umbra morții, lumina străluci-va
peste voi"- sună promisiunea solemnă a Bisericii. Iar un proroc, spune: ,,Ridicați, căpetenii,
porțile voastre și ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul
slavei".
Astfel vestește
ce avea să se petreacă o mie de ani mai târziu și ce vedem în icoana bizantină
a Învierii: în vreme ce trupul sfârtecat de piroane și bice doarme în peștera
străjuită de soldați...
Fiul lui Dumnezeu
a coborât în regatul subpământean al beznei. Hăul negru se cască sub tălpile
Lui, de o parte și de alta stâncile despicate s-au dat deoparte, lăsându-L să
treacă, între ele izbucnește lumina făgăduită.
Mă gândesc că
acum ar trebui ca inimile noastre să explodeze, pereții de stâncă să se
despice, porțile să se deschidă, ca să-L primim așa cum se cuvine pe Împăratul
slavei. Și mă întreb ce anume aș simți, dacă asta s-ar întâmpla într-adevăr. Vestea
Învierii lui Hristos străbate ca un fior mulțimea.,,Veniți de luați
lumină!" cântă tunător vocea preotului. E un îndemn și o poruncă. Adunați
cu toții sub bolta pascală, împlinim legea cea nouă a lui Hristos:
Să ne iubim unii
pe alții, cum și El ne-a iubit pe noi!
Și peste tot răsună singurele cuvinte de salut ce vor fi spuse
până în ziua de Înălțare a Domnului:
,,Hristos a înviat!".....,,Adevărat a Înviat!"
