,, Iarna in puterea ei: peste tot numai omaturi. Si
intr-o buna zi, alb si plapand, ghiocelul isi suna clopotelul.
- Cine indrazneste sa mi se impotriveasca? se burzului
Baba Iarna scuturându-si cojoacele de nea si turturii de gheata. Abia dupa ce
se uită bine-bine, jur-imprejur, a descoperit ghiocelul. Tu erai? Tu ti-ai
gasit sa mi te impotrivesti? Daca imi pun mintea cu tine o sa te inghet la
noapte.
- Nu va mâniati, babă Iarnă și moș Omăt, le-a spus
ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o rază jucaușă cerându-mi sa
ma arat lumii. M-am frecat la ochi si iacata-ma-s!
Si peste noapte, Baba Iarna si mos Omat au
chemat gerul intr-ajutor. A mai suflat si crivatul.
- Unde esti
ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghetat? Mai cutezi sa ni te ridici
impotriva?
- Drept sa va
spun, baba Iarna si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce sa ma
smulga si vântul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de pamânt. Of, daca si
la noapte o fi tot atât de frig, voi muri inghetat!
Soarele auzind cu câta bunatate vorbeste ghiocelul
vrajmasilor sai, i-a trimis in ajutor multime de raze calde, intarindu-l.
Asa ca, de dimineata, alaturi, a putut vedea frati si
surori rasarind printre petecea de nea.
- Baba Iarna, mos Omat, rasunau clopoteii lor in poiana,
Baba Iarna, mos Omat, hai sa ne jucam de-a prinselea!
… Asa s-a dovedit ghiocelul mai tare decat iarna,
vădindu-si rostul sau pe lume: acela de a fi cea dintâi floare care sa bucure
omul primăvara.”
(Legenda ghiocelului—text popular)
(cuvântul curaj provine din latinescul ,,cor”care înseamnă inimă.)
(Legenda este o povestire care explică apariția unui
lucru, a unei ființe sau se poate referi la un erou ori un eveniment istoric.
Ea relatează un fapt real în mod imaginar, cu ajutorul unor elemente
fantastice, miraculoase.)
Iarna este
bătrână,dominatoare,mânioasă,îmbrăcând pământul cu zăpada rece, cu tot alaiul
ei: gerul, zăpada şi gheaţa.Arogantă,supărată,dominatoare,agitându-și haina de
nea cu franjurii înghețați se crede neînfricată, descoperind fragilul ghiocel îl
amenință că-l va preface în gheață.Este curajul celei ce poate încremeni refacerea
vieții.Baba Iarnă și moș Omăt se împotrivesc schimbării,stăpânind lumea prin
frig,durere,neclintire.Ghiocelul primește darurile soarelui:
lumină,căldură,înviere,ocrotit de forța blândă a pământului.Prin puterea
miraculoasă a soarelui,a razelor lui luminoase, iarna și-a lăsat doar un semn,o
pecete de nea în jurul căreia au apărut mulți ghiocei, zvonind un început,o
revigorare a timpului.
Ghiocelul nu este
doar un semn că vine primăvara, este o dovadă de curaj, de putere, de speranță,
de gingășie. Omul este asemenea unui ghiocel. După fiecare iarnă a inimii lui,
el renaște mândru și înfruntă din nou lumea rece,tristă.. A împrumutat de la
ghiocel speranța,bucuria unui nou început; este rodul pământului care vrea să simtă viața, să dea
naștere frumuseții.
A avut tăria de a înfrunta greul unui timp,îndurând gerul
aprig,așteptând ajutorul și grija soarelui care îi va da curajul și încrederea
necesară, pentru a se arăta lumii. Sub zăpada rece, o sămânţă pulsează de
viaţă, visează şi speră. Hrănită de pământul cald şi primitor îşi adună puterile
şi curajul, se pregăteşte. Aude chemarea tainică a vieţii şi simte fiorul
începutului şi intră prin curaj în lumea largă cu inima deschisă, plină de
iubire şi de vise de împlinit. Pământul cald a ocrotit-o, a ajutat-o să îşi
adune forţele şi acum o susţine şi o hrăneşte, să împlinească în lumea mare,
sămânţa a fost o comoară ascunsă, un potenţial.
Delicat, de sub zăpadă, cu un curaj nemăsurat, înfruntă
zăpada rece, vibrează de bucurie la atingerea iubitoare a soarelui, se deschide
şi oferă lumii tot ce are mai frumos, mai pur, mai tainic… Se dăruieşte cu
bucurie şi existenţa lui devine iubire, viaţa lui străluceşte ca o lumină şi
astfel miracolul se petrece: cei care îl văd, trăiesc un moment magic şi îşi
amintesc! În acel moment, în care timpul stă în loc şi spaţiul nu mai există,
îşi aduc aminte de esenţa existenţei; inima se deschide şi primeşte cu emoţie
darul viu şi delicat al ghiocelului – viaţa care se împlineşte! Mesajul
ghiocelului este unul pozitiv, de puritate, speranţă, renaştere.
Eu cred că în
lumea noastră se impune a vorbi despre curaj; curajul fiind, dintotdeauna şi
întotdeauna, o calitate şi o virtute incontestabilă. Da, despre curajul oamenilor
care au tăria sufletească şi capacitatea morală de a spune binelui bine şi
răului rău, de a spune da! acolo unde este da şi de a spune nu! acolo unde este
nu, adică de a accepta şi admite numai ce trebuie primit şi de a refuza sau
respinge ceea ce trebuie îndepărtat şi înlăturat!… să procedăm asemenea
ghiocelului cu tărie, cu fermitate,cu încredere în puterea luminii adevărului. Am împrumutat de la ghiocel speranța,bucuria unui nou început- acesta este rodul pământului care vrea să-i simtă
viața, sa dea naștere frumuseții.
Consider curajul o atitudine specifică unor oameni,
care înfruntă cu îndrăzneală sau temeritate pericolele. Curajul orientat spre
scopuri nobile:adevărul,cinstea,iubirea- este considerat virtute. Mi-ar place să fiu curajos, un exemplu sau chiar un model pe care ceilalţi îl adoptă,
uneori să lupt cu primejdiile, nu voi fi un om neînfricat, ci un om care îşi asumă
riscul de a înfrunta pericolele sau primejdiile.
Curajul ghiocelului
este aproape întotdeauna asociat cu riscul sau cu primejdia, deoarece a preferat
să înfrunte pericolele.Cauza principală a curajului este dorinţa, pasiunea
sau sentimentul trăite de cel care înfruntă frica.A avea încredere în lumina
soarelui a fost pentru ghiocel și pentru mine,om,un semn al curajului,pentru că
soarele înseamnă viața în lumină, căldura sufletească alături de oameni
adevărați.
Să fim curajoşi, curajul ne va trezi, ne va
uni, ne va transforma în oameni liberi, demni, şi uniţi!…
Uneori e bine să ne îndurăm propriile ierni,pentru că
întotdeauna va exista speranța unei primăveri după fiecare iarnă grea. Soarele
ne va topi fiecare lacrimă care ne-a înghețat.
Vom deveni în
fiecare primăvară ghioceii care vor vesti trezirea la viață, la speranță, la iubire,
la gingășie, la tandrețe!
Nelson
Mandela: „Curajos nu este cel care nu are frică, ci acela care reuşeşte să şi-o
învingă”.
Mark Twain:
„Curajul înseamnă rezistenţa la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absenţa fricii”.
