Sandro Botticelli – de fapt Alessandro di Mariano
Filipepi (1445 –1510) a fost unul din cei mai mari
reprezentanți ai Renașterii italiene. Frumusețea și grația figurilor
create de el, precizia liniilor și redarea mișcării fac din lucrările sale o
operă ce simbolizează pictura epocii. Caracteristic artei lui Botticelli este
și faptul că figurile pictate de el exprimă profunde sentimente umane.
Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au o expresie visătoare, astfel că
Botticelli ne apare ca un cercetător atent al sufletului omenesc.
În mitologia
greacă, Grațiile (sau Cele trei Grații)
sau Haritele (în greacă: Χάριτες, Harites) erau
personificări ale grației și frumuseții feminine; sunt fiicele lui Zeus și ale
Eurynomei și se numesc Aglae, Eufrosine și Thalia. Trăiau alături de muze în
Olimp și făceau parte din alaiul zeilor. Numele lor (în greaca veche) înseamnă
strălucire, splendoare (Aglae), voioșie, bucuria vieții (Eufrosine) și
înflorire, abundență (Thalia). Numărul trei este magic, marchează armonia
dintre trup, minte și suflet. Ele sunt prinse într-un dans lent,
grațios, au chipuri melancolice și ușor triste.Grațiile sunt aproape nud - au pe ele doar o pânză transparentă,
pictată cu mare finețe de Botticelli.Doar două poartă coliere cu pandantive. Vălurile
străvezii nu le ascund trupurile masive, sculpturale, dar pline de suavitate, prinse
într-un dans lent, grațios.Dansează elegant un rondel lin şi cald, asemenea
unui vals. Aceeași pricepere la detalii o vedem la pictarea complicatelor împletituri
din părul lor blond.Culoarea aurie a părului este a soarelui,exprimă inocență
și puritate,eleganță și farmec. Purtând numai văluri străvezii, cele Trei
Grații se țin de mână,sunt tandre,sensibile,visătoare. Pare a fi aceeași
figură în trei poziții:din față,din profil. Imaginea uimește prin armonia și
liniștea mișcărilor. Cu ușurință, abia atingând pământul cu picioarele goale își
simt sufletul plin de satisfacții, plăceri și destindere. Ritmul liniilor, formele rafinate, culorile delicate-toate
acestea creează o atmosferă visată,
melancolică, fascinantă.
Figurile pictate exprimă profunde sentimente umane cu
chipuri ușor melancolice, cu expresia visătoare,personaje prinse într-un
adevărat dans al ielelor.Cele trei Grații sunt surori, se țin de
mână,sunt caracterizate de unduiri insistent desenate, îmbinând realismul cu
fantezia. Botticelli a portretizat aceste fete frumoase în haine, aparent
țesute din lumină. Magic har, frumusețe, bogăție de vopsele și performanțe
strălucitoare, imaginea este lumină și aer și, în același timp, seducătoare și
captivantă.
Stilul de dans era caracterizat de mișcări libere, curgătoare, încărcate
emoțional, oglindind fascinația idealurilor antice cu privire la corpul omenesc
în mijlocul elementelor naturii.Brațele sunt cele care dau contur și
frumusețe dansului,sunt ridicate simbolizând chemarea harului, deschiderea
sufletului către binefacerile naturii sau coborâte în semn de liniștirea
trupului.Atingerea propriului corp exprimă
dorința de protecție sau mângâiere- încredințarea că sunt aproape
înseamnă autoliniștire. Poziția mâinilor arată că se lasă conduse de
emoții sau de rațiune,iar vârfurile degetelor explică această poziție a
încrederii în sine. Mâinile lor interconectate și dansul lor
printre petalele așternute pe pământ, privirile deasupra mâinilor împreunate, chipurile
visătoare,tăcerea lor aduc pacea și echilibrul în natură.
Peisajul din fundal este plin de lumină deschisă spre
cer,iar muzica este un talisman capabil să comunice direct cu Soarele.Grațiile
sunt într-o grădină,copacii întunecați contrastează cu lumina fetelor ce
dansează.Cerul este văzut în spatele trunchiurilor copacilor,cu ramurile ridicate,
privirea putând trece prin desișul lor doar în unele zone de lumină în care se
bănuiește infinitul,ca și cum Botticelli a exclus în mod special categoria de
spațiu și, probabil, de timp.
