Filmul este o dramă inspirată dintr-o poveste reală,
petrecută în Japonia în prima parte a secolului XX. Hachiko se naște la o
mânăstire japoneză, dar este trimis în America. După ce a fost transferat de la
aeroport într-o gară, micuțul Akita Inu reușește să evadeze din cușcă. Astfel
îl întâlnește pe Parker.,,Am modificat puțin adevărata poveste, făcându-l
pe Hachi să spună, cumva, și povestea unui imigrat, pierdut și speriat într-o
țară străină, dar care are norocul să fie primit într-o familie
iubitoare”, explică regizorul.
Filmul începe într-o
sală de clasă, unde niște copii vorbeau despre eroii lor. Printre aceștia se
numără și nepotul profesorului Parker, care vorbește despre povestea minunată a
bunicului său și a lui Hachiko, eroul despre care a ales să vorbească. Este
interesant faptul că deși spune că nu a mai ajuns să-și cunoască bunicul,
fiindcă a murit, când el era mic, atunci când aude povestea despre el și
Hachiko, simte de parcă îi cunoaște.
Acțiunea filmului
se petrece într-un orășel american,personajele principale sunt profesorul Parker
și câinele găsit în gară. Personajul lui Richard Gere, profesorul Parker Wilson
găsește într-o zi, coborând din tren, un cățeluș,îl ia cu el în sala de curs
și,glumind,îi întreabă pe studenții săi dacă nu doresc un câine. Se hotărăște
să-l ducă acasă și să-l păstreze, formând un cuplu de nedespărțit. La
început, știind că soția sa nu va fi de acord cu păstrarea lui,iar profesorul
pune anunțuri prin oraș cu gândul că cineva l-a pierdut. Totul ia însă o altă
întorsătură, când chiar ea le zice unor doritori să ia câinele că animalul
găsit are deja o familie, pe cea a ei, chiar dacă Hachi i-a distrus o machetă
la care a lucrat luni de zile. Cel mai bucuros de această decizie este,
bineînțeles, profesorul.Încearcă să-l,,dreseze”-să aducă o minge aruncată,dar de
fiecare dată câinele refuză. Câinele se atașează foarte mult de cel care l-a
găsit, atât de mult, încât își însoțește în fiecare dimineață stăpânul la gară
și îl așteaptă în fiecare seară în fața gării, să se întoarcă acasă. Într-o zi
nefastă,câinele se opune plecării profesorului și-i face pe plac,îi aduce
mingea,pe care refuzase să o ia de atâtea ori,vrea să-l oprească,să nu
plece...era o presimțire.În sala de curs,în fața studenților, profesorul cade, suferă
un accident cerebral și decedează, nu se va mai întoarce niciodată acasă cu trenul.Soția
profesorului vinde casa,iar Hachiko este luat de fiica profesorului.Departe de
casă,câinele se întoarce la vechea casă,străbătând o distanță enormă pentru
el.Rănit,flămând merge la gară și apoi timp de nouă ani Hachiko merge zi de zi
la gară, pentru a-și întâmpina stăpânul, uimindu-i pe localnici prin
devotamentul lui și predându-le acestora o lecție despre iubire
și compasiune.Despre câinele ce-și așteaptă zadarnic stăpânul,află
ziariștii,unii oameni vor să contribuie cu sume pentru hrana câinelui,dar banii
sunt cheltuiți de unul ce stătea lângă un chioșc din gară. Revenită după zece
ani acasă, soția profesorului se întâlnește cu câinele în gară. În scena cu
adevărat memorabilă din film, femeia îi spune lui Hachiko: ,,Sărmanul de tine!
Încă îl mai aștepți! Pot să stau cu tine, să aștept următorul tren?"
Într-o seară,obosit și bătrân,epuizat își vede ca prin
vis stăpânul venind zâmbitor spre el și cu un ultim efort se ridică ușor,de
parcă își ia rămas bun de la cel pe care l-a iubit și....moare...
Câinele nu se iubește pe sine cel mai mult, ci îl iubește
pe omul de lângă el. Niciun alt animal nu mai face asta, nici măcar noi,
oamenii. Noi lăsăm în urmă, chiar dacă nu uităm, la fel cum Joan Allen își
împachetează toată viața în cutii și pleacă mai departe.
Un film despre prietenie, loialitate și speranță.
Distribuția filmului:
Regia-- Lasse Hallstrom
Chico, Layla și Forrest - Hachi
Richard Gere-- Profesor Parker Wilson (,,Scenariul mi-a
fost dat și în timp ce-l citeam plângeam ca un copil....În filmul ăsta,eu sunt
în mod clar inferior”a declarat Richard Gere.)
Joan Allen - Cate Wilson, soția profesorului
Sarah Roemer - Andy Wilson, fiica cuplului și alții....
Dacă nu știați:
Hachikō a fost un câine din rasa Akita Inu, născut în
apropierea orasului Ōdate și adoptat în 1924 de către Hidesaburō Ueno, un
profesor de agricultură de la Universitatea din Tokyo. Relația dintre câine și
stăpânul său a devenit atât de strânsă, încât în fiecare zi câinele îl aștepta
pe profesor în stația Shibuya, la ora exactă la care ajungea trenul. Această
rutină zilnică a durat aproape un an, până în ziua în care profesorul Ueno a suferit un atac
cerebral și a murit.
Stația Shibuya și-a schimbat
dramatic înfățișarea în cei 80 de ani care s-au scurs de la moartea lui
Hachikō. Una dintre ieșirile din stație îi poartă numele și conduce către Piața
Hachikō, acolo unde mii de oameni, turiști se adună, pentru a vedea statuia
acestui câine devotat. În fiecare an, pe 8 aprilie, devotamentul lui Hachikō
este serbat în Gara Shibuya, acolo unde numeroși iubitori ai acestor patrupede
se reunesc în semn de respect față de acest câine credincios și iubitor.
