scena XII ---CORINA, JEFF și, pe șezlong, ȘTEFAN
Dialogul
dramatic este principalul mod de expunere.În acestă scenă cele două personaje:Corina
și Jeff schimbă replici într-un ritm
viu. Așezată comod pe pernele unui divan,Corina se adresează lui Jeff cu vorbe
prietenoase,încântată,recunoaște cu plăcere că băiatul este tânăr, și-ar fi
dorit un frate asemănător.Îi spune,,tu”,iar Jeff este încântat,mai ales că el a
fost cel care a așteptat-o și a condus-o spre casă.Corina înțelege că între ei
este o diferență,de aceea Jeff îi spune,,dumneavoastră”,apoi își reamintește
dialogul dintre ei, când s-au întâlnit la venirea ei.Fără să observe emoția
băiatului, îl întreabă dacă știe unde este Civita Vecchia?
Pentru că Jeff
nu știe,îi spune că este un port la Mediterana și-l invită să deseneze harta
mării.Ca într-o lecție de geografie Jeff enumeră locuri: Capul
Finister,Peninsula Iberică, Strâmtoarea Gibraltar, Italia, Golful Genua, Golful
Neapole.Corina îl urmărește și-l încurajează să deseneze, până în momentul în
care ajung la portul dorit,este o modalitate de a evada din cotidian,din viața
obișnuită,trăiește itinerariul ca pe o realitate.
Prin
caracterizare indirectă, din vorbele personajelor, li se poate deduce un sumar
portret moral:Corina este veselă,se poartă ca o prietenă mai mare cu Jeff,îl
întrerupe când acesta se pregătește să-i spună că o place și-l duce spre un joc
de-a desenatul unei hărți. Acesta este fericit în preajma ei,ușor timid,intră
în jocul Corinei și desenează din amintiri o hartă,pentru a-i face pe plac.
Prin indicațiile
scenice ale autorului este prezentat un mobilier din decor,divanul, pe care stă
Corina; fericirea lui Jeff,dar și dezamăgirea că nu-i poate arăta Corinei că o
place,apoi gestul Corinei de a-l convinge să deseneze.
Aceste indicații
scenice(didascaliile)apar între paranteze după numele personajelor,ajută jocul
actorilor,ajutând cititorul să-şi reprezinte mental gesturile,mimica personajele.
După ce vei citi
piesa de teatru,,Jocul de-a vacanța”de Mihail Sebastian,vei înțelege
semnificația titlului:„jocul de-a vacanţa”arată jocul fiinţei, care permite
fiecărui personaj să se cunoască pe sine şi poate descoperi fiecăruia
adevărurile esenţiale; „jocul” în este o formă de autocunoaştere.„Vacanţa”
devine o metaforă a unui tip de existenţă nepermisă în restul anului.Cele şase
personaje sunt în căutarea fericirii; ele se joacă de-a libertatea,de-a iluzia,de-a
iubirea într-un spaţiu închis ,o pensiune, într-un loc singuratic, în munţi,
într-un final de vară,în august.
