E dimineață şi soarele loveşte în pietre. Ajung împreună cu părinții și bunicul în ținutul Buzăului,ce
poate fi descris ca o Românie în miniatură, deoarece are toate formele de
relief.„Suntem în ,,Ţara Luanei” regele ce păzea porțile unei
cetăți puternice, cu ziduri până la cer. Urcăm la întâmplare un deal abrupt și dăm peste o minune a locului
TRONUL URIAȘILOR,dar bunicul ne spune că este ,,Scaunul lui Dumnezeu”. Mă așez pe el și simt
că sunt pătruns de o energie.... Apoi trecem pe lângă o formațiune stâncoasă pe
care bunicul,râzând,o numește ,,Scara către stele”și mă îndeamnă să privesc
cerul albastru printr-o crăpătura foarte interesantă în piatră.Da!e adevărat!
Mama îmi spune că energii ciudate și puternice parcă curg spre ființa ei,iar eu
rămân pentru o clipă sub cerul săpat în piatra de deasupra.Oare aici se
simte existența unui portal de trecere sau a unui vortex energetic puternic,așa
cum am învățat la fizică?-mă minunez de neologismele exprimate!!!
La un moment dat bunicul îmi arată niște megaliți tăiați
în muchii perfecte(blocuri de piatră) și am început să mă cațăr pe ei,urmat de
Max,câinele meu e mai vioi,mai nebunatic decât de obicei!!! Priveliștea
de sus este splendidă. O vale incredibil de verde, un cer dureros de albastru,
vântul prin păr, megaliții uriașilor care ne serveau drept dulce loc de popas,
nu am cuvinte, pentru a descrie senzația trăită. Undeva în apropiere, văd o
piatră prăbușită, cu o scriere misterioasă . În apropiere, o altă piatră cu
inscripții- este dovada clară a faptului că acest loc nu este creat de natură
și totuși ce litere sunt acestea,de unde vin??? Ne-am încărcat cu cea mai pură
energie și toată oboseala drumului a trecut ca prin farmec. Nimeni nu ar fi
vrut să mai plece de acolo. Simțeam chemarea,freamătul adâncului pământului. Se
lăsa seara. Soarele se pregătea să apună peste munții din zare, iar noi mai
aveam cale lungă de coborât prin pădurea întunecoasă. Am mers voinicește la pas
pe drumul lin și simțeam că parcă ne-ar fi împins o mână nevăzută.
Soarele nu mai cădea de pe cer și se încăpățâna să
ne lumineze calea prin pădure.
Cred că voi reveni,pentru că străbunii
cu misterele lor mă așteaptă, istoria adevărată strigă din pământ și nu
mai vrea să stea îngropată,trebuie să iasă la lumină!
