1+2=Sofia (numele semnifică în mod simbolic "înțelepciunea")Incipitul romanului anticipează una dintre temele cărţii- suferinţa zgomotoasă a mamei care-și hrăneşte viaţa prin trăirea visului. Descrierea acestuia relevă universul interior al femeii invadat de solitudine, tristeţe, zbucium,neliniște. În fragment personajul este caracterizat indirect: sunt urmărite senzațiile,trăirile,gândurile,în somnul-vis există o confuzie de identitate,o încercare de cunoaștere de sine prin întâlnirea celuilalt EU. Casa poate simboliza centrul lumii, imaginea universului  interior al omului, dar poate fi şi un simbol feminin, casa înseamnă fiinţa interioară cu sensul de refugiu, de mamă, de protecţie.Din descrierea casei se desprinde o  sumbră,neclară ,de teamă,neliniște.Astfel, golul casei prefigurează pe cel interior. Duşumelele reci peste care erau crescuţi muşchi verzi şi ferestre deschise încarcă atmosfera debusolantă şi accentueză răceala, insecuritatea, care este atât exterioară, cât şi interioară, prin atingerea lor. Umblarea  femeii este una halucinatorie, la fel ca în orice vis  şi poate fi comparată cu rătăcirea prin labirint. Este o încercare de cunoaștere de sine prin întâlnirea celuilalt eu.. Este de remarcat luciditatea pe care o dovedeşte Sofia pe tot parcursul visului. Ea este tot timpul conştientă că visează, dar este atât de obsedată de acest ciudat vis, încât doreşte să rămână sau să se reîntoarcă pe tărâmul acestuia. Una dintre trăsăturile visului este că acesta elaborează pornind din toate părţile gândurile care îi preocupă în acel moment gândurile.Imaginarul are în vedere mai multe elemente, unele chiar simboluri: casa, uşa, cheile, toate prefigurând un microunivers trist guvernat de suferinţă. Deşi o cuprinde sentimentul de neliniște, femeia vrea să doarmă pentru a se  putea cunoște- este,parcă,crucea care i-a fost dată de la început şi pe care trebuie s-o poarte până la capăt. Visul acesta este unul conştient, un vis care se întrerupe, dar care trebuie dus până la capăt indiferent de voinţa sa. Sofia nu ştie pe cine sau ce caută cutreierând camerele pustii. Casa este aidoma unei călătorii iniţiatice sau unui labirint. Uşile din casă sunt închise ceea ce presupune găsirea cheii potrivite. Aşa cum uşile sunt închise în casa din vis, aşa sufletul ei s-a blocat. Ea refuză cu înverşunare să-şi cunoască sufletul, pentru a- şi găsi un nou sens în viaţă. În vis apare o odaie, fiind ultima, pe care nu o poate deschide. După mai multe încercări, ea găseşte cheia potrivită, una de lemn mai mare decât celelalte. Sofia trăiește visul, se luptă cu destinul,iar  visul devine pentru Sofia un mod de a trăi Raportul dintre vis - devenit lumea ei autentică – şi lume este unul de interdependenţă: este lucidă în vis şi este influenţată de el în lumea reală, însă acesta este cel care-i guverneză viaţa.Lemnul este simbolul materiei  prime, a naturii, dar aici este valabilă concepţia religioasă, cea care vede în lemn un sinonim al crucii şi al arborelui.

     ATENȚIE!!!!! În prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă. Caracterizarea directă este realizată de autor şi de către personajele operei.                           Caracterizarea indirectă a personajului reiese din gânduri, fapte, comportament şi relaţia cu celelalte personaje.

3= este subliniat mai sus

4=PN=erau umede și reci; (nu)fu în stare; ar fi fost greu;

(ATENȚIE!!!: în unele propoziții cu predicatul exprimat prin verbul ,,A FI”subiectul poate fi ușor recunoscut după ceea ce denumește substantivul prin care este exprimat:

-anotimpuri: E toamnă....=e=predicat verbal arată existența anotimpului;toamnă=subiect;

-părți ale zilei: E dimineață...

-fenomene atmosferice:E ger...

-senzații sau stări sufletești:,,îi era frică...îi fu ciudă”....(verbul ,,A FI”este precedat de un pronume personal în cazul Dativ)

5=iată=interjecție predicativă=PV; se uită=PV=verb predicativ;

6=,,Casa aceea și-o amintea fără să-și dea seama.”

                                         PV                   PV

                              verb predicativ    locuțiune verbală

7=trebuia=PV=verb impersonal

ar fi fost unsă=PV=verb auxiliar(diateza pasivă)+verb la mod participiu

8=dușumelele=subiect simplu=substantiv comun,simplu,gen feminin,nr.plural,caz nominativ,articol hot.,,le”;

     frică=subiect simplu=substantiv comun, simplu,gen feminin,nr.singular,caz nominativ,nearticulat;

9=ele=subiect subînțeles

10=DIALOG—Un vis pe care l-am avut.....

Am adormit târziu,nu știu de ce.N-am simțit cum o pană nevăzută îmi trece peste ochi...e somnul,mi-am zis.Și dintr-odată în fața mea,a celui din vis,el-micul Prinț,iar eu voiam să-i descopăr ,  puțin câte puțin, taina micii și însinguratei sale vieți. Mirat că mă vede și-a ridicat sprâncenele,șoptindu-mi zâmbind,parcă cuprindea, cu mâna ridicată spre orizont, toată lumea:

-  De ce n-ai avut timp, să te desfeți  de farmecul apusurilor de soare? 

- Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haidem să vedem un apus de soare ,i-am răspuns întinzând o mână spre el.

- Dar trebuie să așteptam ...și s-a întors cu fața spre cerul roșietic.
- Ce să așteptam?!l-am întrebat nedumerit.
- Să așteptăm ca soarele s-apună.
La început am fost nedumerit, apoi am râs de mine însumi.Dar el  mi-a spus,plecând capul:
- Mereu mă cred la mine-acasă!
-Și ori de câte ori doreai, priveai apusul soarelui ?...am întrebat legănându-mă pe-o creangă de palmier,
- Într-o zi, am văzut cum asfințește soarele de patruzeci și trei de ori!
Și a adăugat, puțin după aceea cu o privire serioasă:
- Știi ... când ești trist, să privești apusul soarelui ...
- Atunci erai deci trist în ziua celor patruzeci și trei de asfințituri?
Dar micul Prinț nu mi-a răspuns,iar eu m-am trezit  în cântecul ceasului deșteptător,alături de o carte uitată pe măsuță,,Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery.