1=pasaje descriptive=,,....privea pe
fereastră..........pentru legat caii......a întâlnit ochii mamei.....a
vanilie.”
2=Autorul descrie prin ochii unui copil un peisaj de
iarnă ca-n povești.Este o descriere plină de mișcare:fulgii de zăpadă se
joacă,se rotesc,cad pe obiectele enumerate:sania,salcâmul.Băiatul observă un
amănunt:,,două inele de fier”înfipte în trunchiul copacului.Este un tablou ce
se deschide ochilor prin fereastra casei,observă totuși culoarea albastră,ireală
a zăpezii,epitetul care îl face neîncrezător,înțelege că a fost doar o
părere.Atmosfera magică a camerei cu mirosurile mirodeniilor,ninsoarea îi
îndreaptă atenția spre privirea ,,blândă” a mamei și-i aude cântecul.Este totul
ca-ntr-o poveste de iarnă,iar cele două mici descrieri au menirea de a accentua
atmosfera de sărbătoare,de intimitate,de iubire.
3=metafora,,lacrimi înghețate”=bucuria și suferința
cerului,plânsul divin al îngerilor se transformă în fulgii care vor purifica
pământul și-l vor înfățișa curat și luminat.
4=ce=pronume interogativ;funcția sintactică=nume
predicativ
5=nimic=pronume negativ,caz
acuzativ;funcț.sintactică=compl.direct
acest=adjectiv
pronominal demonstrativ,gen neutru,nr.sing,caz acuzativ,funcț.sint.=atribut
adjectival
care=pronume
relativ.caz nominativ,funcț.sint.=subiect(în frază =conjuncție subordonatoare)
se =pronume
reflexiv,pers.a 3a.nr.plural,caz acuzativ,formă neaccent.,funcț.sint.=compl.direct
lui=pronume
personal,pers,a3a ,gen masc.,nr.sing,caz genitiv,formă
accent.,funcț.sint..atribut pronominal genitival
căruia=pronume
relativ,caz genitiv,funcț.sint.=atribut pronominal genitival
două=numeral
cardinal,valoare adjectivală,gen neutru,nr.plural,caz
acuzativ,funcț.sint.=atribut adjectival
6=pronume=Părerea fiecăruia contează.//Cărțile pentru
fiecare vor fi împachetate.
Părerea alor tăi contează.//Cadourile pentru ai tăi sunt
valoroase.
( funcția sintactică=atribut pronominal)
=adjectiv
=Părerea fiecărui om contează.//Cărțile pentru fiecare elev vor
fi aduse.
Părerea părinților tăi contează.//Cadourile pentru prietenii tăi
sunt valoroase.
(funcția sintactică=atribut adjectival)
7=Al doilea n-a mai ajuns în finală.//Amândoi
vor concura pentru un titlu.//A doua oară n-a mai primit
cadoul.//Mergeau câte doi în rând.//A muncit pentru proiect îndoit.
8=(Monologul este forma de comunicare în cadrul căreia o
persoană/un personaj îşi exprimă gânduri, stări, sentimente:
– fie „vorbind cu sine însuşi”;
– fie producând o replică de dimensiuni ample, care nu permite intervenţia unui alt participant în actul comunicării.
– fie „vorbind cu sine însuşi”;
– fie producând o replică de dimensiuni ample, care nu permite intervenţia unui alt participant în actul comunicării.
Monologul poate fi:
– interior – dacă mesajul nu se exprimă cu voce tare;
– exterior – dacă mesajul se rosteşte în lipsă (exersarea unui discurs în faţa oglinzii, de pildă) sau, cel mai adesea, în prezenţa unui auditoriu.)
– interior – dacă mesajul nu se exprimă cu voce tare;
– exterior – dacă mesajul se rosteşte în lipsă (exersarea unui discurs în faţa oglinzii, de pildă) sau, cel mai adesea, în prezenţa unui auditoriu.)
( Dialogul este
un mod de expunere care constă în succesiunea replicilor din convorbirea a doua
sau mai multe persoane (în viața reală) sau a unor personaje (în opere
literare).
Ca mod de expunere,
dialogul are următoarele roluri:
– ajuta acțiunea să înainteze
– conferă acțiunii dinamism
– pune în lumină relațiile dintre personaje și limbajul acestora
– evidențiază anumite trăsături morale ale personajelor).
– ajuta acțiunea să înainteze
– conferă acțiunii dinamism
– pune în lumină relațiile dintre personaje și limbajul acestora
– evidențiază anumite trăsături morale ale personajelor).
8=Monologul interior este al lui Bănică,o reluare
a primelor cuvinte din cântecul mamei,fără a dori a desluși înțelesul
întrebării,,ce e zăpada?”,rămâne fascinat de jocul fulgilor,ba chiar, ca-n
povești,peisajul se transformă,devine ireal-albastru- îndemnându-l la calm și reverie,la liniște interioară.
Dialogul
mamei începe cu un imperativ duios,grijuliu :,,culcă-te”,este anticipat de
gestul de mângâiere,de cântec,de iscusința cu care pregătește trecerea spre un
alt an,de parfumul mirodeniilor împrăștiat în cameră.Cuvintele ei sunt menite
să-i reamintească băiatului momentul ce va urma :ajunul Anului nou și
plecare lui,,cu uratul”împreună cu alți băieți cunoscuți.Toată atmosfera este solemnă,de bucurie,iubire,de așteptare a noului.
