O carte-mi ține-ades tovărășie
Și-a mai rămas pe rândurile ei,
Ca pulberea de soare străvezie,
Lumina unui gând din ochii tăi.
Din când în când, cu buzele-o ating
căldura mâinii tale s-o culeg,
și bucurii trecute să-nțeleg
eu nu-ndrăznesc, de teamă să nu plâng.
Stau astfel vremea fără s-o mai număr;
Mă-nșală visul bun și mă gândesc
Că-mi urmărești lectura peste umăr,
Și, dacă taci, e pentru că citesc.
Și-a mai rămas pe rândurile ei,
Ca pulberea de soare străvezie,
Lumina unui gând din ochii tăi.
Din când în când, cu buzele-o ating
căldura mâinii tale s-o culeg,
și bucurii trecute să-nțeleg
eu nu-ndrăznesc, de teamă să nu plâng.
Stau astfel vremea fără s-o mai număr;
Mă-nșală visul bun și mă gândesc
Că-mi urmărești lectura peste umăr,
Și, dacă taci, e pentru că citesc.
Din punctul meu de vedere, mesajul poeziei ,,Lectura”de
Magda Isanos pune în lumină sentimentul pur de iubire pe care-l simte o ființă
îndrăgostită,când răsfoiește o carte din
rândurile căreia,ca print-o magie apar,,ochii”iubiți. Tema poeziei este iubirea,
iar ipostaza eului liric este aceea confesivă.
Titlul este un substantiv :lectura
devine fereastra de intrare şi ieşire
din sine, în universul intim al unui eu însingurat ce-și alină dorurile,o
trebuinţă de simțire a celui ce iubește.
Un prim argument în sprijinul acestei afirmații îl reprezintă utilizarea
monologului liric. Într-un moment de liniște,cartea devine un prieten,iar în acest
sens evidențiem comparația,,ca pulberea de soare”,dar și metaforă ca semn al
purităţii, al sincerităţii şi căldurii sufleteşti. Printre rânduri înțelege cum
cunoașterea prin lumină nu risipește vraja ,,unui gând”.Răspândind farmec și
uitare de sine,se reface un joc al iubirii: sărutul,atingerea paginii,pentru a culege,,căldura
mâinii”și a înțelege,,bucuriile trecute”-este un moment magic al amintirilor
fericite trăite ,neînțelese într-un moment,vor rămâne un mister,,de teamă să nu
plâng”. Dorința plină de gingășie și de iubire este o coborâre în realitatea timpului nemăsurat,iar lectura devine spațiul
întâlnirii aparente cu simțirea ,,peste umăr”a celui dorit.Totul e tăcere,nimic
nu tulbură lectura,cele două ființe-una reală,cealaltă visată s-au întâlnit în,,lumina
străvezie ”a rândurilor scrise.
Un alt argument îl constituie momentul plin de
vrajă pe care eul liric îl trăiește citind. Totul stă sub semnul simplității,al
luminii,al pasiunii,al bucuriei întâlnirii în paginile unei lecturi:metafore,epitetele:,,străvezie,
vis bun”,prezentul verbelor are puterea de a reînvia trecutul și de a simți
momentul trăit. Rima pereche și îmbrățișată ,ritmul iambic accentuează semnificația
viețuirii într-un univers unic, real al lecturii
În concluzie, consider că poezia citată evidențiază emoțiile trăite prin
lectură. Este o poezie de mare simplitate,delicateţe şi puritate.
