Titlul poeziei ,,Timpul”de Ion Pillat

                     In sticla nu-i, in ceasul cu nisip
Ce curge lin si sec aceeasi ora.
Nu-i in apus si nici in aurora
Si urma-i pe pamant nu are chip.
Dar il aud tarziu, la foc de soba,
Cum pasu-i apasat isi face drum
Venind din tara umbrelor si cum
In inima imi bate ca-ntr-o toba.
Recheama tot ce-a fost si o sa fie;
Toti anii mei cu clipa lor invie
Din totdeauna, fara ieri si azi.
Simt mana-i cum m-atinge ca o moarte —
Si in oglinda sta un alt obraz
Ingalbenind ca fila dintr-o carte.

 Titlul poeziei,un substantiv articulat,reprezintă tema poeziei- trecerea timpului.

Timpul -  imagine mobilă a veșniciei, poate fi imaginat și reprezentat, simbolizează o limită în durată, o modalitate de a trasa granița între Lumea de aici și Lumea atemporală, a Veșniciei.  Omul s-a confruntat dintotdeauna cu efectele timpului, iar în aceasta poezie eul liric își exprimă tristețea și dorința imposibilității de a schimba ceva în aceasta privință.

    Este o poezie lirică, deoarece poetul isi exprima direct sentimentele pe care i le trezeste trecerea timpului,eul liric este marcat, ca prezență, prin verbe la persoana I „aud” , „simt”și forme ale pron.pers,,îmi”,adj.pronominal,,mei”.

    În prima strofă negațiile,,nu,nici” au rolul de a întări ideea poetului că timpul nu este ceva palpabil și că acesta reprezintă o realitate abstractă. Caracterul inefabil al timpului care trece inexorabil este subliniat prin enumerații:,,sticlă,ceasul,apus,auroră”prin epitetul multiplu:lin și sec”.

    Pentru poet timpul personificat devine personaj, ce se infiltrează în esența lucrurilor,,venind din țara umbrelor”,a morții, pulsând simultan, cu ,,pasu-i apăsat" și rezonanțe de,, tobă”, și în sufletul poetului, ce nu poate înlătura trecerea lui . Șansa de a înfrânge trecerea  timpului nu este posibilă, pentru că toate lucrurile se transforma în simboluri ale morții.

 ,,Simt mâna-i cum m-atinge ca o moarte,

Și în oglindă stă un alt obraz.
îngălbenind ca fila dintr-o carte." 

Comparația „îngălbenind ca fila dintr-o carte” are rolul de a arata efectele trecerii timpului asupra omului, așa cum filele de cărți se îngălbenesc datorită vechimii. Aceasta sugerează fragilitatea omului si existenșa sa limitată. Semnele morții se transferă în fiecare obiect, chiar în chipul reflectat

în oglindă al poetului, care, deși își simte sufletul neschimbat, este cuprins de semnele apropiatei dispariții.