Imi place sa privesc afara.
- Cand au cazut aceste frunze?
Si arborii se scuturara,
Si-n viziuni adanci, ascunse.
Stau vulpi roscate. Stoluri, salbe,
Peste padure nori de ceata,
Ca niste zburatoare albe
Plutind de varfuri se agata.
Negru pamantul se arata ;
Pe campuri vantul iar adoarme.
O ciuta cade fulgerata
De trasnetele unei arme.
Si linistea cu-aripi usoare,
Prin mii de pori respira-n toamna.
Doar plopii mistuiti in zare
Spre departare ma indeamna.
- Cand au cazut aceste frunze?
Si arborii se scuturara,
Si-n viziuni adanci, ascunse.
Stau vulpi roscate. Stoluri, salbe,
Peste padure nori de ceata,
Ca niste zburatoare albe
Plutind de varfuri se agata.
Negru pamantul se arata ;
Pe campuri vantul iar adoarme.
O ciuta cade fulgerata
De trasnetele unei arme.
Si linistea cu-aripi usoare,
Prin mii de pori respira-n toamna.
Doar plopii mistuiti in zare
Spre departare ma indeamna.
GENUL LIRIC -Textul liric este un text literar în
care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul
unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de
subiectivitate.
„Desen” este un text liric,
pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text.Titlul este un
substantiv care dezvăluie starea emoțională prin arte de a zugrăvi prin cuvinte
un tablou al toamnei.
În
primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale
autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de toamnă, poetul mărturisește
plăcerea de a privi,,afară”-în natură, dincolo
de limitele unui spaţiu,iar uimirea a
ceea ce vede o exprimă printr-o întrebare:nu-și poate explica timpul căderii frunzelor,al
dezgolirii arborilor,al locurilor tainice unde,,stau vulpile roșcate”.Gândurile
au neliniștea celui ce privește aceste semne.Tabloul devine vizual și privirea
se înalță,,peste păduri” urmărind șirul stolurilor,alburiul norilor fantomatici
prinși ca un păienjeniș de vârfurile copacilor goi.Peisajul terestru,,negru”,trist,lipsit
de speranță,ascunde somnul vântului,lăsând să se audă o armă aducătoare a moarții
căprioarei,simbol al inocenței,frumuseții,vieții.Starea de calm este adusă de
aripile toamnei zburătoare printr-un mesaj secret din alte lumi, prin foșnetul
plopilor,,în zare”-fundalul suferinței,al neliniștii omului în fața marilor
taine ale vieții.Tristețea naturii îl copleşeşte pe poet ,dorindu-și alfel de
locuri.
În
al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric exprimat prin prezența
pronumelor-persoana I,,îmi,mă”,a verbelor :,,privesc,”prin interogația din
prima strofă.
În
al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul
folosit prin intermediul căruia
poetul îşi exprimă emoţiile,privind semnele toamnei pe care le enumeră. Imaginile vizual-auditive ale toamnei
sunt completate de epitete: „adânci,
ascunse,negru” care transmit un sentiment de nelinişte şi chiar de
teamă,iar,,roșcate,albe,ușoare”aduc nota delicată a anotimpului.Comparaţia norilor cu „zburătoare albe”aduc o notă de mister
tabloului,personificarea norilor,a vântului,a liniștii, imaginile metaforice creează un tablou de natură
așezat la limita dintre real și ireal, proiectand în exterior universul
sufletesc.
Confesiunea lirică sugerează stările ciudate prin care trece,
senzația de înstrăinare. Limbajul
artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în
versuri cu măsură de 8–9silabe, rimă încrucișată şi ritm iambic,melancolic..
În concluzie,
textul „Desen” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric,
autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri legate de toamnă, folosind un
limbaj expresiv ,desenând toamna.
