În ceea
ce mă privește,citesc o carte când vreau, cum vreau şi ori de câte ori vreau.
Acest prieten tăcut îmi oferă de câte ori am nevoie acelaşi răspuns fidel la
fiecare întrebare şi-l repetă cu nesfârşită răbdare, până ce l-am înţeles.
Cartea este atât de înţelegătoare, încât atunci când n-am înţeles-o nu se
supără, nu jigneşte, mă aşteaptă să revin. O regăsesc oricând la fel de
credincioasă şi discretă. Am citit că pentru a exista un copac înflorit,
trebuie mai întâi să existe un copac, iar pentru a exista un om fericit,
trebuie înainte de toate să fie un om.
Iată
cum lectura ,,Micul prinț”poate fi un învăţător,poate influența trăsăturile
mele, mă conduce la bine, mă face să mă bucur, să râd şi să gândesc,voi arăta rolul
ei ca mijloc de educare: Poate fi citită la orice vârstă, de nenumărate
ori și de fiecare dată va fi înțeleasă altfel; este mereu actuală și o sursă
inepuizabilă de interpretări; ne prezintă, prin diferitele tipologii ale
adulților care trăiesc pe micile lor planete proprii, anecdote despre dorințele
și banalitățile celor maturi, văzute prin ochii nevinovați ai copiilor; oferă
lecții de viață; ne imploră să punem sub semnul întrebării maturizarea noastră;
abundă în exprimări metaforice excelente, care scoase din context, pot deveni
excelente moto-uri în viață; nu știi niciodată ce se va întâmpla mai departe; poate
fi readaptat de nenumărate ori și niciodată nu este plictisitor de privit.
Un alt argument :Când gustul pentru lectură
este format din primii ani de şcoală, acesta rămâne pentru toată viaţa, o
obişnuinţă utilă.Plăcerea pentru lectură nu vine de la sine, ci se formează
printr-o muncă a factorilor educaţionali -familia şi şcoala-, o muncă
caracterizată prin răbdare, perseverenţă, continuitate, voinţă. Pe mine o
carte mă trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a
culturii mele,simt că mă modelează spiritual,gândesc înainte de a acționa,iau
cuvinte,fraze ale personajelor și le rostesc cu plăcere.Iar când vizionez un
film după un roman citit,recunosc dialogurile citite în carte.,văd personajele așa cum mi le-am închipuit sau devin ,,regizor”... Lectura îmi
lărgeşte orizontul cunoştinţelor primite în clasă. Mă întreb cum ar fi ca noi,elevii
să ne întrecem în a povesti cât mai mult şi mai frumos, fapt care îi va
antrena şi pe cei mai puţin dornici de lectură,da...dar ecranul
telefonului ce ademenitor
este.....!!!!!!!
Concluzia mea
este că toate celelalte mijloace de răspândire a cunoştinţelor rămân
subordonate cărţii şi subordonate vor rămâne oricât de mult se vor înmulţi şi
perfecţiona procedeele lor tehnice.
(Dicționar=PERSONALIT//ÁTE ~ăţi f. 1)
Totalitate de trăsături morale şi/sau intelectuale proprii unei persoane, prin
care aceasta se individualizează. 2) Persoană cu aptitudini şi calităţi morale
deosebite)
