marți, 6 martie 2018

Mesajul unui text:fragmentul din ,,Romanul adolescentului miop”de Mircea Eliade

Képtalálat a következőre: „imagini cu cititori”

,, Azi am citit cartea lui Ionel Teodoreanu: ,,Ulița copilăriei” si am plâns. Nu mi-a fost rusine: am plâns. M-am spalat repede cu apa rece pe fata, ca sa nu ma zareasca cineva si sa vada un miop emotionat si lacramând. Am fost toata ziua îndragostit de Sonia. Cred ca am avut chiar mai mult succes decât Stefanel. M-am închipuit frumos, interesant si glorios. M-am închipuit la Medeleni, cântând Sheherezade, cu Sonia alaturi. Azi-dimineata, e drept, mi s-au ivit înca doi coși. I-am cercetat mult timp în oglinda si m-am întrebat daca ma va placea Sonia. Am întrebat-o. Si Sonia mi-a raspuns ca geniul meu a impresionat-o mai mult decât numarul cosilor de pe frunte... Zadarnic ma prefac: sunt trist. Eu n-am fost la "țară" niciodata. Si când apune soarele primavara, din mansarda mea cu ferestrele deschise, eu visez la livezi si la crângurile înflorite, la izvoare, la iatacuri luxoase, dudui si idile în vacanta Paștelui. Eu, însa, n-am fost la tara niciodata. în serile de vara hoinaresc pe strazi, pe sub salcâmi si visez idile rustice, marturisiri sub plina luna, sau cuvinte patimase pe care nu le voi rosti niciodata. In serile de vara, zadarnic încerc sa-mi sfârsesc capitolele din Felix le Dantec. Mi-e sufletul schimbat, iar eu sting lampa si visez. De multe ori m-am întrebat ce am eu în serile de vara. Dar n-am gasit raspuns. Iar astazi am citit ,,Ulita copilariei” si-am plâns. Am plâns, pentru ca eu n-am simtit niciodata cele ce simt eroii cartii acesteia. Eu le-am visat numai. Eu n-am avut mosie si n-am avut prietene care sa-si petreaca convalescenta la mosia mea. Când eram mic, adormeam tremurând de frig si ma jucam cu fetele cizmarului de alaturi, care n-au avut niciodata ciorapi si purtau rochite de stamba. Iar eu numai am visat dudui si m-am jucat înainte cu fetele cizmarului. Am plâns, dar am pus apoi cartea în raft si am râs. Am râs de mine, pentru ca eram înca sentimental si visator. Si mi-am spus: ,,Ulita copilariei” e o caramela buna pentru baietii slabi de înger, ca Robert si ca Dinu. E o carte cu papusi luxoase, cu poze si cu idile. E buna pentru copiii de boieri, care calaresc, fumeaza si saruta zarzari înfloriti. Eu n-am sarutat niciodata zarzari înfloriti. Eu mi-am muscat buzele, pentru ca nu stiam cine sunt. Eu ma întrebam si ma chinuiam sa raspund si ma ofileam negasind raspunsuri. Eu îmi simteam carnea tremurând si ma loveam, pentru ca eram sarac si nu puteam face ce faceau ceilalti. Am uitat toate acestea? Am uitat romanul meu?”
                                                                      (Romanul adolescentului miop, Mircea E liade)
     (Félix- Alexandru Le Dantec a fost un biolog și filozof francez al științei. El a fost caracterizat ca "fanatic Lamarckian, ateist, monist, materialist și determinist".)
     Mesajul unui text însemnă exact ce transmite: titlul și semnificația lui, ce transmite textul: sentimente, stări, limbaj și ce înțelege prin mesajul unui text transmis de el,câmpul lexical al cuvintelor predominante.

   Mesajul fragmentului gravitează în jurul nefericirii trăite de un adolescent care și-ar fi dorit să evadeze  în lumea imaginară a unui roman citit,ilustrează adolescenţa ca pe o experienţă trăită adesea dureros, în căutarea sinelui, încercarea de a-şi găsi echilibrul interior.
   În primul rând,fragmentul transmite zbuciumul sufletesc al naratorului-personaj-adolescentul ce trăiește drama copilului ce nu a cunoscut bogăția personajelor din cartea citită.Personajul încearcă să găsească în paginile unei cărţi,,Ulița copilăriei”o altă realitate în care se refugiază. Opera lui Ionel Teodoreanu i-a adus lacrimi în ochi, deoarece acesta nu a avut parte de o copilărie ca a personajelor din opera citită; eroul nu s-a bucurat de moșie și de prieteni cu care să-și petreacă vacanța. Un alt amănunt legat de cartea lui Teodoreanu este dragostea eroului pentru Sonia. Această iubire imaginară este tipică adolescenților.
Partea sentimentala este legată de iubirea sa absolută, ideală: Sonia, o iubire necunoscută, pe care reușește să o iubească o zi întreagă, după ce a citit cartea, plângând și crezând că a avut mai mult succes decât Ștefanel, închipuindu-se la Medeleni alături de Sonia. Impresionat de personalitatea personajului feminin, adolescentul miop se imaginează „frumos, interesant şi glorios”, ca să-i placă Soniei, uitând că în realitate el este „lipsit de bani şi de trup frumos, şi de ochi frumoşi, şi de obraji frumoşi”.De asemenea, textul reliegează o schimbare care anunţă trecerea personajului la o altă vârstă, la o altă etapă: din cititor în scriitor, din spectator la aventurile altora, la erou al propriilor experienţe. Repetă dezamăgit,,Eu n-am fost la țară niciodată”,imaginându-și peisajele și oamenii  despre care a citit,regretul se transformă în plâns.Trece cu ușurința vârstei la o altă stare,prefăcându-se vesel,dar este doar o amăgire,retrăiește starea de sărăcie,enumeră copiii cu care s-a jucat și rămâne dezamăgit. Ideea de a trăi asemenea personajelor-copii din lectură este singura care îi linişteşte starea afectivă puternică.De asemenea,înțelege că alegerea de a repeta cu intensitate,,eu...eu...eu”amplifică participarea afectivă a naratorului la cele relatate,este o alegere personală,individuală.
    În al doilea rând,situaţia narativă implică anumite caracteristici gramaticale ale textului reprezentate de verbe şi pronume la persoana I, frecvenţa monologului interior,argumentând astfel caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narativă se remarcă,prin prezenţa mărcilor naratorului, de unde reiese implicarea acestuia în evenimente, până la substituirea lui de către personaj.Antiteza între personajul narator viu cu propriile experiențe sufletești  triste și bucuria personajelor din carte exprimă dorinţa de autocunoaştere şi, cuprins de tristeţe, protagonistul se consideră sentimental şi visător. Textul are un caracter subiectiv, stilul direct şi sincer, adolescentin, este desprins din exerciţiul de compunere şcolară. 
   În concluzie, se poate afirma că mesajul textului dat este acela de a arăta că adolescenţa este o etapă complicată, sensibilă şi sentimentală, pe care Mircea Eliade o dezvăluie sincer, cu toate stările sufleteşti, neliniştile,cu entuziasta curiozitate pentru cele mai diversificate probleme, cu tulburările erotice şi cu bravările născute din timiditatea şi nesiguranţa vârstei.