Deși sunt la o vârstă nu prea mare,mă consider jucător de
tenis,,profesionist.Am intrat pe terenul de tenis, când am împlinit 5ani...era început de
primăvară și cu o rachetă potrivită pentru mâna mea am trimis prima minge spre fileu,iar
un om de lângă tatăl meu m-a aplaudat.Din clipa aceea am știut că tenisul va fi
viața mea.M-au învățat mulți antrenori,toți deosebit de talentați cărora le
sunt profund recunoscător.Dar antrenorul meu care-mi este acum profesor,prieten,sfătuitor este omul pe care-l
admir și-i urmez cu atenție sfaturile.A fost întâlnirea cu el,probabil,un semn
dorit de amândoi.
Privit de departe are o statură atletică,doar a fost
campion,om de performanță,cunoscut de lumea de peste tot,iar vorbele lui,îndemnurile
sunt spuse hotărât,autoritar,îmi sunt atât de necesare și le urmez cu
sfințenie.Îl urmăresc cum se-nalță în servicul,adică dirijarea mingii către
careul de serviciu advers sau voleul,lobul sau când îmi arată trecerea mingii
pe lângă, printre adversarii aflați într-o poziție avansată -în drum spre fileu
sau lângă fileu-și-mi pare că terenul s-a transformat,că suntem doar noi doi
într-un turneu admirați de o lume întreagă.În toate turneele naționale și
internaționale el,antrenorul meu, și părinții mei sunt alături de mine,iar când
intru pe teren ni se întâlnesc privirile și știu că voi învinge.Este modelul
meu ,nu-l imit,dar de la el învăț că și o înfrângere este o lecție,că o
victorie mă ambiționează,că în el voi avea mereu un prieten adevărat și-i sunt
și-i voi fi recunoscător,iar încrederea lui în mine îmi dă speranță că într-o
zi voi fi un campion.
o altă compunere—Mama-MODEL de viață
Fiecare dintre noi am avut la un moment dat un model în
viață. Fie că este vorba despre tata, un
profesor sau doctorul de familie pe care l-am admirat. Încă din copilărie nu
știam ce vreau să devin când voi fi mare. Răspunsurile cele mai comune erau:
“vreau să fiu ca mama” sau “vreau să fiu doctor,profesor,aviator”. Odată cu
trecerea anilor am crescut și în fiecare moment al vieții voiam să fiu asemenea
cuiva. În fiecare persoana pe care o vedeam și o admiram, vedeam un model de
urmat.
Îmi spuneam: atunci când ești mic, ceea ce iți
dorești este să fii ca oamenii mai mari de lângă tine. Îi copiezi pe cei
din jur și vrei să poți face ce fac ei. Măcar o dată sau de mai multe ori m-am
îmbrăcat în costumul tatălui meu,pentru că îmi doream să ajung ca el.
Pentru mine,mama este cel mai bun model în viață. Așa se
întâmplă de cele mai multe ori, pentru că este ușor sa îi observ preocupările.
Mama este medic,este atât de importantă,pentru că de observațiile ei depinde viața
celui operat. Partea profesională a mamei a
devenit interesantă pentru mine și îmi doresc să fiu ca ea. Îi observ
ușor toate preocupările din fiecare zi, începând de la treburile casnice până
la profesie. O admir, pentru că face față tuturor provocărilor și pentru că
este mama mea și cu siguranță nu mai este nimeni ca ea. Cine nu ar vrea să fie
ca mama lui?Eu,da! Nu știu,dacă voi deveni medic,dar mă străduiesc să am
atitudinea ei,îngăduința ei,purtarea ei distinsă,elegantă,vocabularul corect,cursiv
și mai ales bunătatea față de oameni.Ceea ce voi dori să am de la mama e
zâmbetul cu care privește oamenii,mâna plină de mângâiere,căldura glasului.Nu
știu cum ar fi depărtarea față de mama și nici nu mi-o doresc,vom fi împreună
acum,în viitor,în veșnicie,o voi iubi până la lună
și-napoi...
