Ramura de cireș înflorit să-ți păstreze
soarele lui april în odaie... să-ți aducă o frumuseţe divină, stropită cu o
cromatică uluitoare să-ţi picure în suflet emoţie, bucurie!!!!
Ai văzut că nu e greu cu adevărat, până când nu atingi
ultima limită ce o credeai în tine... şi apoi, vine alta, urci şi cobori în
zilele ce vin și trec, aduni clipe din zilele ce-ţi trec parcă prin faţa
ochilor, te vaiţi în tine, o spui şi altora pe care-i crezi vinovați ,iar tu crezi
că nu ai nicio vină, vrei să plângi şi n-ai cui ori ai cui, dar iţi spui că nu-ţi
merită lacrimile, cauţi să-ți agăți suspinele de chipuri imaginare, atingi suspinând
hotarele universului tău şi nu vezi durerea care se ferește de tine.
Şi ştii ce? E atât
de multă teamă în lumea asta, izvorâtă din tragedii precum boala şi moartea, încât
zbaterea ta seamană a scâncet de bebeluş! Nu e greu sa trăieşti fiecare amănunt
al vieţii tale....
e greu însă să-ţi depăşești
teama, neîncrederea!
(și să nu uit: mă bucur că mi-ai primit
cadoul : ceea ce am scris pe blogul meu...pe ultimele le-ai citit?
Te poți inspira în continuare din
ele!!!!!!!!!!!!)
