Cărarea copilăriei începea dincolo de pragul înalt al
casei în care trăiam. Trecea prin curtea mărginită de trandafiri colorați şi
hortensii, ocolea un pom bătrân şi o tufă de liliac, apoi ieşea în malul
fluviului cu nume format din trei litere,de unde pândeam printre împletiturile
de fier, primii fulgi spulberaţi din pomii cu nume ciudat.Eram parcă suspendat
într-o clipă şi apărat de tot şi de toate, într-un timp adormit, apărat ca un
fluture într-un cocon de mătase. N-am rătăcit niciodată cărarea copilăriei care
are pentru mine două înfăţişări: una de apă, alta de aer. Adeseori simt că păşesc
pe valurile ei răcoroase, deşi mă aflu acum la sute de maluri distanţă. În
vremea asta cărarea de aer e ca un vis în care plutesc prin faţa unui ţărm
ştiut, un mal înalt, pe care trec prin ceaţă făpturile cunoscute ale dragilor
mei duşi. Ei m-au învăţat culorile raiului. Copilăria rămâne cea mai solară
vârstă. O simt şi acum ca pe o minune, ca pe o îmbrăţişare a lui Dumnezeu. O
feerie. Perpetuă uimire. Un început de Rai, în care cei dragi sunt mereu
tineri şi frumoşi. O simt ca prima lecţie despre iubire, despre cea mai sinceră
şi nemuritoare iubire, cea părintească. Ca pe o placă turnantă, de unde
pornesc apoi toate drumurile vieţii, dar şi unde mă întoarc mereu.Câtă dreptate
avea Blaga când spunea ,,Copilăria e inima tuturor vârstelor ".
Ah, acel sentiment de maximă siguranţă, că poţi şi să zbori dacă vrei! Şi, mai
ales, felul în care aştepţi să se facă dimineaţă, ca să alergi. Oraşul ideal
pentru copilărie e departe,departe,,transatlanticul" imaginar ce mi-a
purtat primii paşi şi apoi a ancorat în toate porturile existenţei mele.
Oriunde m-am aflat în lumea asta mare şi oricând mi se făcea dor de copilărie,
am făcut mereu o ,,navetă sufletească"în locul unde două fluvii
se-ntâlnesc.Loc unic, unde mi-am odihnit adeseori fiinţa. Numai în copilărie,
ai acea binecuvântată străvezime a inimii. E o cuminecare cu fiinţele, cu
frumosul, cu tot ce te înconjoară. Eşti mereu gata pentru miracol. Eşti în
armonie cu lumea şi cu tine. Şi atunci, sigur că mai târziu,ea, copilăria, te
va ajuta să te regăseşti, să te recunoşti, să retrăieşti aceste stări, dar mai
ales să scrii despre aflări, despre transfigurarea în dar şi permanenţa
însoţirii cu Dumnezeu.
