În preajma solstiţiului de vară, câmpurile şi poienile sunt ţesute cu mări imense de flori galbene, înalte şi parfumate, aromând puternic a fân cosit şi a miere. La cea mai mică atingere sau adiere de vânt, se scutură din ele o ploaie fină, de pulbere de aur. Sunt florile solstiţiului de vară, iubitoare de lumină şi soare, având şi culoarea lui, iar viaţa lor este scurtă, de numai două sau trei săptămâni, atâta vreme cât regele cerului se află încă la apogeu. Imaginea lor suavă le-a făcut ,,Zânele florilor de câmp", iar parfumul adormitor, nesemănând cu al niciunei alte flori şi cu al tuturora, le-a ridicat la un rang atât de înalt, încât se bucură de o sărbătoare a lor pe tot cuprinsul pământului, cum nu se mai întâmplă cu nicio altă floare. Culoarea galbenă a Sânzienelor este cea a soarelui, cea mai caldă dintre culori, alături de albastru şi roşu, culoarea zeilor, a aurului, asociată misterului, reînvierii, veşniciei şi nemuririi; culoarea pământului roditor a spicelor date în copt, cea mai pământească dintre culori. Galbenul de esenţă divină, exprimând spiritualitatea cea mai înaltă, este asociat şi căldurii, voioşiei, fecundităţii, magiei, legăturii cu izvorul vieţii. De aceea, florile galbene de sânziene intră în numeroase practici magice închinate soarelui ,focului ceresc, luminii şi vieţii, sub toate aspectele ei, incluzând şi moartea. Aceste flori marchează timpul într-un mod evident.Ca doamne ale florilor ce sunt, sânzienele galbene intră într-o mare diversitate de practici magice..
