aprilie....aprilieeeee!!!!!!!!!!!

 Conform tradiţiei populare, luna APRILIE se mai numeşte şi „Prier”,această denumire populară a lunii aprilie provine de la verbul ,,a prii” şi înseamnă timp prielnic. Primul obicei pe care-l prezintă este despre „focul viu“-expresia „foc viu“ are o simbolistică ce pleacă de la focul furat de Prometeu de la zei şi adus pe pământ muritorilor, fiind un gest asimilat cu ideea de purificare, de înnoire.

   Aprilie este o promisiune ce trebuie ţinută de către luna mai.
   Iubesc primăvara oriunde, dar dacă aș putea alege, aș întâmpina-o mereu în gradina,unde înfloresc florile, unde există și speranța.Ziua în care Domnul a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit primăvara,dorindu-i omului:

  -Ca rândunica, să zbori la nesfârșit, către o nesfârșită primăvară,ascultând ecoul ei verde!

 Limpezit de apele primăverii, soarele se ridica întinerit peste lumea plină de străfulgerări și adieri.

 În aprilie, gâzele pământului mișună deja printre ierburile înalte ale grădinii, în vreme ce fluturii se avântă cu îndrăzneală în primul lor dans în lumina zilei, într-un joc spectaculos de oglinzi. 

  Privesc cu uimire și cât văd cu ochii, doar ierburi verzi și roiuri uriașe de fluturi migrând prin văzduh ca niște ninsori solare. Îmi spun că n-am văzut niciodată fluturi atât de mulți: roșii, albi, azurii, cu aripile tivite de purpură și de aur. Zboară când lin, când avântați în tornade, vrând parcă să-mi arate o cale  spre înalt știută numai de ei. În parcul meu apar în fiecare primăvară mii şi milioane de fluturi, care zboară necontenit, doar vreo câteva zile, după care dispar  brusc. Nu ştiu ce fel de fluturi sunt, de ce se adună ei în fiecare an, în acel loc, ce fel de spectacol dau ei acolo,mă întreb cu ce se hrănesc în aceste zile, fiindcă uneori, atunci când apar, copacii au numai flori, fără frunze.Cred că vin pentru a se contopi cu florile,pentru a împrumuta culorile și parfumul lor.De aceea au aripi albe,roșiatice,galbene,albastre şi, din loc în loc, pe ele, nişte cercuri negre cenuşii, care au în mijloc un strop auriu. Câteva zile sunt roiuri, roiuri nesfârşite, în jurul fiecărui copac, ca şi cum ar veni dintr-un izvor nesfârşit.

   Am vrut să-i văd de-aproape, dar pentru asta trebuia să fiu răbdător,să mă apropii încet de ei şi apoi să-i las să mă înconjoare cu bătăile din aripi, catifelate şi moi, să mă mişc printre ei, să mă  obişnuiesc  cu mişcările lor încercuitoare, repetate oarecum după acelaşi ritual. Am văzut că se îngrămădesc cei mai mulţi într-un loc,bat din aripi și mi-am spus că acolo sigur se află şi cel mai important fluture,poate Regele lor, avea aripi stropite cu aur.Și-am rămas înconjurat până seara,iar când luna cu lumina nouă și vie a adus un vânt stârnit din senin,iar ei au plecat într-un șir ordonat,urmându-l supuși pe fluturele auriu. Noaptea de primăvară a devenit deodată cu bolta plină  de stele,erau fluturii în dansul lor fantastic în lumina lunii....