Dorință de mărțișor

 

Dorință de mărțișor

 

Dau la o parte poarta de abur şi intru. Îmi trag haina de ceaţă, parcă de­vin străveziu şi umblu. Păşesc  încet pe poteca de pă­mânt, care sub tăl­pile mele freamătă.Dar nu voi dezgroapa tainele unui pământ care freamătă. Nu acum. Eu sunt doar un om învelit în ceaţă, care a intrat pe o poartă nevăzută şi păşeşte încet.Cânt şi văd cum iarba se ridică de la pă­mânt, ca să mă asculte, cum florile aşezate la gea­murile pe lângă care trec se deschid pe rând, devenind din ce în ce mai colo­rate, cum  primele gâze zboară pentru prima dată în acest an exact acum, lângă mine.M-am aplecat şi am cules de dincolo de gard un ghiocel și mi-am zis să am grijă de toate lucrurile fragile, să le păstrez mereu în inima mea, apoi am strecurat ghiocelul în rucsacul meu, lângă primăvară. Nu mă atinge nici vântul care îndoaie crengile, nu mă taie nici vântul care cutreieră lumea, nu mă mângâie nici ultimii fulgii care cad nepasători la pământ.  Murmurul crengilor, o adiere de vânt, o rază de soare, un colț de poiană rupt parcă din rai, o liniște năucitoare, un pas deasupra norilor și-apoi încă unul deasupra lumii întregi.                     Pentru mine, toate astea par să însemne acea fericire și este!!!! 

Îmi spun că nici o primăvară nu seamănă cu alta, fiecare are paşii ei ... nu pot să nu mă bucur că  descifrez semnele primăverii între copaci,în mirosul pământului,în răcoarea curată a dimineților.

Dacă aș avea putere, dacă aș fi ce nu sunt, aș pune de 1 Martie un mărțișor în fiecare loc, la fiecare colț de stradă, la casele oamenilor. Dacă aș putea, aș pune un mărțișor pe întreaga țară, văruind-o apoi în albul cel mai imaculat!!!

    Scuturându-mă din hibernare, am făcut un mărțișor de gătit domnișorii și domnișoare!!!!

                                                  Să fiți senini și blânzi ca o primăvară! 

                și murmurați  rugăciunea poetului :

                                 

                                            ,, Să fie pâine pe masă

                                                           Şi toţi ai casei acasă
                                                                   Şi grâu-n brazdă să iasă,
                                                   Să fie pace, pace, pace pe Pământ.”

 

mărțișor....

 

   Nu trebuie să privesc în calendar, ca să știu că vine primăvara. O neliniște blândă, catifelată mă înconjoară și brusc, devin atent...
Când simt că se apropie primăvara, abia aștept să ajung în locul meu secret- acolo, în imensitatea câmpiei și apoi în desișul pădurii de la marginea ei,acolo  se petrece poate cel mai tulburător miracol al renașterii vegetale. Cu o grabă nebună, natura iese din hibernare – gheața heleșteului își crapă oglinda cu un vaier de eră geologică, mugurii plesnesc în rafale, copacii foșgăie de frunze minuscule, iar la poale, pământul se încovoaie sub apăsarea lăuntrica a rădăcinilor, a florilor de tot felul, care își întind leneș rădăcinile abia trezite din somn.
Sub ochii mei se săvârșește ritualul miraculos al învierii în culori și parfumuri solare - un moment tainic și aproape religios, când totul germinează, se desface, se scutură de tină și, într-o zvârcolire, tâșnește apoi năvalnic spre lumină. Nimic nu se poate compara cu această colosală trezire. Totul se schimbă și crește cu o viteză gigantică. Într-o secundă de neatenție, pot pierde totul- pierd slujba divină a creației. Sub ochii mei, Dumnezeu pictează din nou lumea, în culori și forme fără egal, în nuanțe și petale smulse chiar din straiele îngerilor. Natura iese din cuibare, în timp ce mestecenii își plâng melancolia cu lacrimi de sevă dulce.
   Ar trebui să ne aducem aminte de solemnitatea mărțișorului, de actul ritualic de speranță care alătură, în afecțiunea gestului, roșul vieții și albul gândului curat. Un simplu șnur ajunge.... el este aducătorul de noroc și belșug, numai el apără și poartă nevăzut mângâierea iubirii... e mai mult decât un gest... e chiar începutul speranței, nădejdea că va fi mai bine.
Dacă aș avea putere, dacă aș fi ce nu sunt, aș pune de 1 Martie un mărțișor în fiecare loc, la fiecare colț de stradă, la casele oamenilor. Dacă aș putea, aș pune un mărțișor pe întreaga țară, văruind-o apoi în albul cel mai imaculat!!!

    Scuturându-mă din hibernare, am făcut un mărțișor de gătit domnișorii și domnișoare!!!!

                                                  Să fiți senini și blânzi ca o primăvară!