marți, 17 martie 2026

SIMULARE --rezolvarea mea a punctelor 6; 7; 8; 9;

 

6. Precizează, în minimum două enunțuri, o trăsătură a tiparului textual dialogat, identificată în
textul 1, ilustrând-o cu o secvență relevantă.
,, — Mi-aduc aminte, zise Radu, unchiul Gavrilă mi-a povestit că paznicii de vânătoare au grijă de căprioare peste iarnă. Le pun fân și sare în iesle. Ca să le ajute când e iarna grea.
 — Înseamnă, se bucură Ligia, că pe aici nu e pustietate. Umblă oameni.”
Este un tipar dialogat:
-schimburi de replici între două personaje; există interacțiune între ei;
-pentru fiecare replică se folosește linie de dialog; replicile sunt conectate între ele;
  Tiparul textual este dialogat(este folosit dialogul ca mod de expunere) redă un schimb de replici dintre două personaje;dialogul dintre cei doi copii are rolul de lămuri un aspect întâlnit.Radu este cel care explică grija pentru căprioare,iar Ligia este liniștită auzindu-i explicația. Începutul replicilor este marcat cu linie de dialog,intonația personajelor este marcată prin punct care închide replica personajului. Sunt folosite verbele declarative:,,zise,se bucură.”
7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
     Un element comun celor două texte este călătoria în pădure.
  În textul 1, doi copii sunt îndrumați să urmeze drumul cu semnele de marcaj în,,pădurea asta fioroasă, imensă”,văd brazii înalți,copaci impresionanți..Călătoria lor este dificilă,anevoioasă,ei sunt singuri,dar apariția unei iesle și a unei capre îi încurajează,depășesc frica. Drumul parcurs de copii implică apropierea de natură. Copiii află că natura are propria judecată și sunt învățați că sufletul bun și curat îi va proteja de orice pericol. Muntele în sine oferă marea lecție a puterii și a măreției.
  În al doilea text călătoria în pădure a autorului și întâlnirea cu o vulpe îi dau,,acel sentiment din copilărie că ating rețeaua nesfârșită de nervi a naturii.”Dezamăgirea omului este în momentul în care observă vulpea sălbatică transformată într-un animal domesticit,îmblânzit și se simte nefericit. 
8. Ce simt copiii când sunt singuri în pădure? Justifică-ți răspunsul la întrebarea dată, prin referire la o emoție, valorificând textul 1.
 Călătoria copiilor în singurătatea pădurii sălbatice este dificilă. Drumul e prilej bun de reflecție, iar legătura dintre ei le asigură puterea să meargă mai departe. Drumul parcurs de copii implică apropierea de natură. Cei doi frați depășesc singurătatea și frica. Copiii află că natura are propria judecată și cât timp străbat pădurea îl au alături de cățelul ce îi îndrumă, un fel de Patrocle din,,Dumbrava m
9. Asociază fragmentul din opera „De ce plânge mama?” de Ion D. Sîrbu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 
  În ,,Deodată în adâncul pădurii”, romanul lui Amos Oz,doi copii pleacă singuri prin pădure în căutarea unui duh. Doi copii curajoși, Mati si Maia, sunt atrași de taina întunericului și se hotărăsc să afle ce se ascunde în adâncul pădurii.Cei doi copii simţeau în inimile lor ispita întunericului. Poate tocmai din pricina excesului de avertismente, a tăcerii şi a fricii erau atât de atraşi de pădure, iar imaginaţia îi îndemna să încerce să descopere ce se afla ascuns în adâncurile ei. Mati avea chiar şi un plan încă nepus la punct, pe care i-l împărtăşise şi Maiei, deoarece ştia că ea era mult mai curajoasă decât el. Autorul ne descrie cu mare gingășie relația dintre cei doi copii: „Din cauza tainei pe care-o împărtășeau și a faptului că erau luați în râs de ceilalți, Maia și Mati se simțeau mult mai apropiați unul de celălalt și mult mai singuri, deoarece în cazul în care cei din jur ar fi aflat secretul lor, ar fi râs și mai mult de ei și i-ar fi ridiculizat de două ori mai tare.”
  La fel li se întâmplă și celor doi frați, Radu și Ligia,care înțeleg că pădurea pe care o traversează este înfricoșătoare,, Rădăcinile brazilor roșii-verzi arătau ca nişte şerpi, iar gropile din care fuseseră smulse păreau vizuini sălbatice. Umbrele creșteau și parcă și viața tăcea în jur.”Apropierea dintre ei prin dialoguri,apariția unui staul,a caprei le înlătură frica și simt că totul se transformă:drumul devine lin,sunetele naturii sunt ușoare,prietenoase.
  Ambele texte prezintă experiențe din copilărie și aventurile trăite în natură.