,,Adevărat copil năzdrăvan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu era zi de la Dumnezeu în care părinţii să nu se pomenească acasă cu vreo plângere: „Tecuţă a spart capul fetei mele! Tecuţă mi-a spart un geam! Tecuţă a legat o tinichea de coada lui Samurache! Tecuţă mi-a omorât un porumbel cu o piatră!” [...]
Drept vorbind, însă, vina nu era numai a micului Tecuţă, care, fireşte, la şapte ani nu putea să fie înţeleptul Solomon. Mai erau vinovaţi şi părinţii: le intrase-n cap că Tecuţă al lor are apucături milităreşti şi-l lăsau să facă tot ce-i trăsnea prin cap, numai să nu-şi dezmintă viitorul. [...]
Aşa şi cu Tecuţă. Toată dragostea lui de copil era să se joace de-a soldaţii. La Anul Nou, la ziua lui, la toate zilele mari nu cerea decât jucării soldăţeşti:
— Tată, mie să-mi iei o puşcă! Să-mi iei un tambur-major*! Cumpără-mi o cutie cu soldaţi...
Şi, peste trei zile, jucăriile ajungeau ferfeniţă: de puşcă rămânea numai ţeava, tamburul ajungea fără căciulă, soldaţii fără nasuri. Atunci începea devastarea geamurilor vecine, tinichelele de coada lui Samurache”...
(Anton Bacalbașa, Moș Teacă)
*tambur-major – subofițer care conduce o fanfară militară
În fragmentul din scrierea,,Moș Teacă”de Anton Bacalbașa,personajul literar,Tecuță,nume ironic, este caracterizat direct și indirect arătând defectele unui copil neastâmpărat,răsfățat,fără răbdarea de a înțelege situațiile în care se află.
Prin caracterizarea directă naratorul îl prezintă pe copilul,,năzdrăvan” printr-o exclamație ironică,subliniind exagerat intensitatea năzdrăvăniilor: cele cinci mahalale care nu se puteau odihni din cauza lui. Ironia naratorului este îngăduitoare pentru copilul de șapte ani care,, nu putea să fie înţeleptul Solomon.” Explicația naratorului lămurește energie debordantă, necontrolată, a copilului:părinții admirau la el aceste,,apucături militărești”necesare unui viitor promițător.Iar joaca ,,de-a soldații”era preferata acestui ,,năzdrăvan.”
Caracterizare indirectă pornește de la gesturi, comportament,relaţiile cu cei din jur. Printr-o enumerație naratorul reproduce vorbele disperate ale unor oameni nemulțumiți de ceea ce face Tecuță:atacuri brutale,chinuire unui animal.Pasiunile și comportamentul copilului ,,jocul de-a soldații”,jucăriile:pușca,tamburul,soldații,, ajungeau ferfeniţă”arată o fire ditrugătore în micul infern militar îngăduit de părinți.Tonul său arogant,poruncitor arată lipsa de respect.
Tecuță este un copil care acționează fără a conștientiza consecințele nefaste ale acțiunilor sale asupra celor din jur,este tipul copilului căruia i se permite orice
Închipuind tipul cazonului, al zbirului din armată, al stupidului perfect, a cărui seriozitate în gafe staârneste râsul ,Moș Teacă”,personajul creat de Anton Bacalbașa, încântă și destinde cititorul într-o carte scrisă în stilul oral, în care abundă umorul simplu, popular.
Cine este Moș Teacã?
Moș Teacã este ,,melitar”, cãpitan, șef de companie. Slugarnic fațã de superiori, el e necruțător cu inferiorii. El îi urãște de moarte pe,,țivili”: -,,cînd treci pã drum pã lîngã vun țivil, trage-i cu cotul, cã d-aia ți-a dat statul cot” – îi sfăuiește pe soldați. ,,Soldatu’ trebui sã fie vesel. Ai înþeles? Fii vesel, mã, cã-ți scot mãselele!”Moș Teacã este înspãimîntãtor de incult, despotic, autoritar și nu admite alte pãreri decît pe ale lui: ,,Aceasta este pãrerea mea și o împãrtãșesc” – iatã lozinca preferatã a lui Moș Teacã.
Explicația titlului rezidă în caracteristicile personajului:
„Moș”: subliniază vârsta personajului, dar și o anumită mentalitate conservatoare, învechită și greoaie. Deși este sublocotenent, titlul sugerează un om depășit de vremuri, dar autoritar.
„Teacă”: numele face aluzie directă la teaca sabiei, sugerând un personaj care se bazează doar pe aspectul exterior, pe uniformă și pe rang, fiind gol pe dinăuntru (fără inteligență sau cultură).
„Teacă” este o metaforă a rigidității și a lipsei de conținut intelectual.
