Primăvara, mai mult decât celelalte anotimpuri, are ceva
special, care ajunge direct în suflet, aducând încredere și speranță. Îmi place
primăvara și pentru această promisiune de împlinire, pe care o pot descoperi fără
greutate în tot ceea ce ne înconjoară. Doar că pentru asta trebuie să fii pregătit
cu răbdare, să ai timp să observi transformările care, de la o zi la alta,
sunt tot mai evidente, și să te bucuri pentru fiecare amănunt, pentru verdele crud
care pune stăpânire pe lume, pentru primele miresme de flori. Primăvara e un
anotimp al speranței.De acest anotimp al speranţei avem nevoie cu toţi. Crește
lumina și aduce o adiere tainică de viață nouă vestită de păsări, mai ales de
mierle și de primele migratoare care se-ntorc acasă, la cuiburi doar de ele
știute. Sunt berzele și rândunelele! Totul e semn, totul vorbește altfel
primăvara. Dintre flori, narcisele sunt cele mai vocale. Încă de sub zăpezi
își ivesc fragila făptură, corola de raze ca o promisiune a revenirii la
bucurie, la seninul sufletesc, la renaștere.
Când vine primăvara, și liliacul ne împodobește
viața cu albul, violetul și mireasma lui, noi, oamenii, îndrăznim să
sperăm. Îndrăznim să zâmbim mai mult, să închidem ochii de fericire.
Unul
dintre cele mai frumoase semne ale primăverii, care mă bucură și mă
emoționează an de an, este caisul cu florile lui albe sau roz. Nu
există frumusețe mai mare decât un cais înflorit. Pe lângă
frumusețe, admir curajul și bucuria cu care
înfruntă, zi de zi frigul ce nu se dă dus, ploaia,înălțând spre cer crengi pline de flori. De
multe ori, mugurii lui se deschid toți odată și numai ce mă trezesc într-o dimineață cu tot
pomul înflorit.
Primăvara să încolțească în sufletele noastre dragostea, iubirea, pacea, bucuria și cântecul,iar sărbătorile Paștelui, care sunt foarte aproape, să ne găsească cu sufletul împăcat,urând lumii:
,,Hristos a înviat!”
