vineri, 24 februarie 2017

gânduri despre NOROC și GHINION


  Mi-am spus  deseori,privind în jur, că  eşti norocos dacă poţi să mergi, alţii nu pot.- Eşti norocos dacă nimeni nu te agresează; alţii se confruntă cu violenţa,îmi explică tatăl meu trecut prin multe încercări ale vieții. -Eşti norocos dacă eşti liber; alţii nu sunt,îmi spune prietenul care-și plimbă zilnic câinele și se bucură,văzându-l zburdând prin iarba verde.- Eşti norocos ,dacă ai pentru cine să munceşti, alţii nu au pe nimeni pe lume,îmi spune bunicul ,trebăluind,fără să ostenească.  -Să avem grijă ca pentru noi să nu fie "prea târziu",să înțelegem ce înseamnă norocul de a exista,îmi spune și mama,urmărindu-mi pașii șovăielnici.                                                                                                                                                          Cât de mic ne-ar fi norocul, cine ştie ce ne rezervă ziua de mâine? E un noroc chiar să te plictiseşti şi de aceea să te bucuri de clipa plictisului, fiindcă  alţii plâng pentru o pierdere cumplită în clipa aceea. Alţii n-au bucurii, viaţa conţine o sumedenie de ghinioane şi - până la urmă - fiecare trece prin unele dintre ele într-o zi:zile de boală trecătoare,neînțelegeri cu prietenii,supărări mici cu părinții care sunt prea ocupați,o notă mică,pe care o ascunzi și...ghinion....mama află de ea,o dorință ce nu poate fi îndeplinită atunci și numai atunci și.... Ghinionul nu se înverșunează decât împotriva prostiei,când ai ghinion ,cade un fulger din senin-e momentul nefericirii pe care au trăit-o oamenii fără credință,care nu cunosc respectul,omenia. Problema noastră ţine de percepţie. De capacitatea de a ne concentra mental în clipa asta. Dacă ne amintim de noroc, după ce el a trecut, e prea târziu. Trăim în minte şi realitatea curge pe lângă noi cu noroc cu tot. Situaţiile fericite curg neobservate pe lângă mintea nemulţumită şi inconştientă de formele norocului, uneori banale, plictisitoare sau liniştite. Să vezi norocul la vreme, asta înseamnă pu­tere de concentrare mentală şi noroc teribil!-citesc cuvintele astea într-o carte veche fără coperți,probabil cineva le-a ascuns ,pentru a-l căuta prin lume pe autorul înțelept.


Oamenii de care avem nevoie ne sunt trimiși de îngerii păzitori exact atunci când trebuie, pentru ca minunile să se întâmple pentru cei care sunt capabili și mai ales, vor să manifeste BINELE. Iar cei din jur se vor mira și vor exclama: -Ce NOROC a avut! Dar noi știm de acum încolo că NOROCUL atât de necesar este răspunsul de SUS la acea zi mohorâtă în care am zâmbit din suflet unui om descurajat, la bunătatea și încurajările pe care le-am arătat celor care se află în suferință, la acel cățeluș pe care l-am mângâiat și hrănit ,când nimeni nu avea timp de el, la acea zi de trafic infernal, când am lăsat să treacă înaintea noastră pe acel bătrân care nu  putea ocoli coloana de mașini, la fiecare gând, vorbă și faptă BUNĂ făcută cândva sau pentru mine,tine...noi de un OM....