Martie se grăbește să vină!și-n fiecare an vrea să ne arate că primăvara
va dura o veșnicie,că pomii toți cu trunchiurile-n floare privesc spre orizontul pierdut, unde soarele mângâie-n creștet noaptea micșorată,când nenumărate călătoare revin din
depărtare aducând pe aripi o adiere de vânt parfumat al noului,al melodiei.
Și-atunci eu ,dorind să mă iau la întrecere cu norii ce fug de
hohotul cerului albastru,iubesc primăvara îndemnându-vă să priviți:ramurile îmbobocite,aripile păsărilor, soarele auriu,o melodie de Vivaldi,pe care vi
le-am adus și,fără să vă cer voie, vă invit să înlocuiți un mare actor savurând un
parfum și....aplecați spre sălciile plângătoare șoptiți în fiecare
ureche:--Nu știți c-a venit primăvara?că fiecare zi plină de lumina vă face să vă amintiți că trăiți?că fiecare verde
cerșește atenția ,că și buruienile poartă flori care ne uimesc,că narcisele
galbene își scutură delicat clopotele din cununile de stele și că nu trebuie să căutăm perfecțiunea înfloririi,că doar vă lăsați purtați de sunetele unei
viori!!!!
