Înainte de a intra în pădurea de la marginea câmpiei, se auzeau fălfâiri de ziuă, triluri de păsări... Zvâcnea lumina din toate părțile....era lumina aceea de început de lume, curată și frumoasă. Ierburile erau așa de înalte, încât trebuia să le dau cu mâna la o parte, flo rile câmpului se aplecau spre mine, spre potecă. Multe petale mi se lipeau pe mâini... le adunam, le țineam în palme până când mâinile miroseau a flori. Valurile de iarbă mă înconjurau,iar o boare căldă mișca frunzele și florile.. Văzduhul aburea cu miros de ierburi. De jur-împrejur,la orizont, se descoperea ziua, minut cu minut. Mii de sclipiri se încrucișau, pretutindeni strălucea roua. ,,E drumul spre Rai", gân deam...Departe de mine dealurile din depărtare ondulau în căldura ce se rostogolea din înalturi.. M-am oprit în marginea unui lan de grâu... verde-gălbui. Spicele erau nemișcate în lanul ce se unduia ușor, ce-mi aducea un val foșnitor de răcoare din pădure.
Pădurea....încă de la început am avut senzaţia stranie că toţi arborii mă privesc. Nu le vedeam ochii, dar cu siguranţă mă priveau. Şi parcă milioanele de frunze care foşneau erau tot atâtea pleoape clipind. M-am apropiat de brazii aceia seculari să le pipăi scoarţa, mi s-au părut nişte bătrâni solitari.
La tot pasul,arbori scorburoși ca nişte case deschise, în care duhuri vin să locuiască un timp, pentru a se muta apoi în alt loc. Cu cât înaintam, pădurea devenea mai întunecoasă şi mai misterioasă, şi păsările cântau mai aprig. Ceva sălbatic se amesteca cu frumuseţea şi delicateţea. Explozia de viaţă din luminişuri alternează cu trupurile arborilor căzuţi şi intraţi în descompunere, unde furnicile aleargă în neştire şi câte o ciocănitoare, în culori fantastice, scobeşte fericită în putregai. Şi oriunde mi-aş fi îndreptat privirea, vedeam acest amestec de viaţă şi moarte, în îmbinări distincte şi clare. Încetul cu încetul, drumul s-a transformat într-o potecă alunecoasă pe alocuri, acoperită cu frunze.Vuietul pădurii avea un şuierat, şi trosnete ciudate se auzeau din desişuri. Brusc, am început să percep fiecare detaliu, în doar câteva minute, am început să fiu atent la fiecare pasăre ce îşi lua zborul, fiecare foşnet de frunze şi fiecare urmă din pământul moale.Era amurgul ce mă gonea spre casă... soarele ce-mi arunca săgețile aurii de rămas-bun....
