Universul
meu este acesta în care trăiesc!
Pentru mine, copilăria rămâne cea mai solară vârstă. O
simt şi acum ca pe o minune, ca pe o îmbrăţişare a lui Dumnezeu. O feerie.
Perpetuă uimire. Un început de Rai, în care mama şi tata sunt mereu tineri şi
frumoşi,bunicii și mai tineri și mai frumoși... O simt ca prima lecţie despre
iubire, despre cea mai sinceră şi nemuritoare iubire, cea părintească. Ca pe o
placă turnantă, de unde pornesc apoi toate drumurile vieţii mele.
E adevărat,,Copilăria e inima tuturor vârstelor”,e
universul în care mă simt iubit și ocrotit.
Eu cred că este acel sentiment de maximă siguranţă, că pot şi să zbor dacă vreau! Şi... mai ales, felul în care aştept să se facă dimineaţă!Atunci simt că sunt în contact cu pământul,poate de aceea îmi place să-l simt, când merg desculț prin iarba înrourată sau pe nisipul cald sau când culeg o piatră și o netezesc cu palma, simt o vibrație ciudată.Închid ochii și cu mâna lipită de ea încep să colind
Eu cred că este acel sentiment de maximă siguranţă, că pot şi să zbor dacă vreau! Şi... mai ales, felul în care aştept să se facă dimineaţă!Atunci simt că sunt în contact cu pământul,poate de aceea îmi place să-l simt, când merg desculț prin iarba înrourată sau pe nisipul cald sau când culeg o piatră și o netezesc cu palma, simt o vibrație ciudată.Închid ochii și cu mâna lipită de ea încep să colind
într-o o navă spațială cu totul specială, pentru a
vedea ceea ce ochii mei nu pot să vadă.Împreună cu toți ai mei plec către
una dintre cele mai frumoase stele, care își trăiește ultimele momente de
existență:Eta Carina,apoi către constelația Săgetătorul,apoi spre
constelației Orion,unde vom vizita o adevărată…creșă de stele.
Iată-ne ieșind din galaxia noastră și... plecăm într-o
lungă călătorie pentru a admira…un Quasar, un obiect extrem de îndepărtat
care emite o cantitate inimaginabilă de energie.Credeți-mă, nimic nu
este mai fascinant decât să mă pierd alături de cei dragi printre minunatele
alcătuiri care populează Universul în care trăim.Revin în realitatea în care sunt acasă,legănat de povești,privit cu drag,înconjurat de ochi luminoși. Din stele sunt alcătuite
visurile noastre...,iar eu sunt fericit...nu pentru că alerg printre stele,ci
pentru că nu sunt singur.Sunt în universul ceresc și cel pământesc,dar împreună cu universul
meu,cu familia mea și-atunci simt că peste tot e casa noastră,că toți iubim
soarele și luna,sărbătorim Nașterea și Învierea... și astfel trăim o bucurie
inexplicabilă.
Sunt în armonie
cu lumea văzută și nevăzută,cu cei de-aproape și cu cei din stele, trăiesc
aceste stări, dar mai ales scriu despre aflări, despre transfigurarea în dar şi
permanenţa însoţirii cu Dumnezeu.
