Mi-a plăcut ideea căsuțelor biblioteci de pe stradă după
modelul american de sharing: „ia o carte, lasă o carte”și,curios,am urmărit pe
cei ce luau și lăsau câte o carte.Văzându-mă, o fată mi-a spus că e plăcut să
faci schimb de cărți,să vezi ce citesc,ce aduc ceilalți,e așa ca un schimb de
păreri.
E adevărat,dar mi se pare important când am propria
bibliotecă.Acolo adun cărțile pe care le doresc,acolo adun personajele cu care
pot vorbi în gând oricând,dacă uit un nume,o întâmplare mă pot duce la pagina cărții
și chiar pot fi certat de autor că sunt uituc,e așa ca-ntr-o prietenie,numai
că-mi apar în față cuvinte,rânduri,dialoguri.Și-apoi locul acesta e magic în
care sunt înconjurat de gânduri,de
locuri,peisaje,nume,aventuri,fapte,peripeții...mă pot transforma în
personaje,mă teleportez în centrul pământului,în stele,în alte galaxii...e ușa
mea spre alte vieți...e altarul unde învăț despre bine.E important să am
biblioteca mea- a doua familie,ca o căsuță în copac în care sunt înconjurat de
roiuri de fluturi-cuvinte.
(Biblioteca nu are răceala impersonală a computerului!!!!!!-mi-a șoptit Micul Prinț)
