,,Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se îndeplinească.”
( Volumul,, Cel mai mare Gulliver” li se
adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani, a căror dorinţă
arzătoare este de a creşte cât mai repede.
Misterios,autorul se inspiră din basme și nu-și situează
personajul,pe Matei, într-un loc și un timp,dar îi face un portret asemenea
unui Făt frumos.Matei are șapte ani,este arătos,frumos ca o floare,cu păr
negru,nas mic și mai are patru dinți de lapte,știe să-și scrie numele.Băiatul,înclinat
spre visare, îşi doreşte să crească
foarte repede şi să fie atât de mare, încât nimeni să nu mai poată râde de el,
pentru că este cel mai pitic. Referirea la ,,Călătoriile lui Guliver” ale
lui Jonathan Swift ne indică încă din titlu faptul că dorinţa lui Matei este
îndeplinită, chiar la superlativ, căci, într-o zi, plimbându-se prin curte,
Matei dă peste un cangur magician minuscul(un fel de peștișorul auriu) care îl
face pe băiat să crească până ajunge la nişte dimensiuni cu adevărat
impresionante. În dialogul cu cangurul-magician,Matei este nerăbdător,insistent,amenințător
să-i fie îndeplinită dorința: vrea să ajungă uriaș,asemenea lui Guliver –un gigant,deosebit
de ceilalți din jurul lui.
Matei este atât de înalt,se simte fericit:
cântă,râde,dansează, fiindcă totul a devenit miniatural,iar el poate parcurge
fără dificultate drumul cel lung prin lume.
(!!!!!!Prima reacţie a lui Matei cel foarte înalt este
aceea de a-i dispreţui pe toţi cei pitici, dând dovadă astfel că nu a învăţat
încă lecţia pe care cangurul scamator voia să i-o dea. Purtându-se cu cei care
îi ies în cale în acelaşi mod în care prietenii lui se purtau cu el pe vremea
când era încă mic, Matei îi jigneşte la rândul său pe ceilalţi. Nu este însă
nevoie de mult timp pentru ca băiatul să se găsească din nou în necaz şi să
aibă nevoie de ajutor.Matei trăiește satisfacția independenței față de ei:
atunci când e rugat să ajute la construcția unui pod, refuză, deoarece își dă
seama că, mare cum e, el poate trece apa dintr-o săritură: cui îi pasă de
ceilalți? Băiețelul stoarce un nor atunci când arșița e mare și are
nevoie de răcoare, dar refuză să facă același lucru spre folosul unor țărani ce
sufereau din cauza secetei. Călătoria lui Matei ajunge până la mare. Acolo
eroul face o baie, dar refuză să salveze un echipaj naufragiat. De aici încolo
urmează drumul de întoarcere, presărat cu lacrimi: Matei descoperă că are și el
nevoi, îi este frig, foame, dar nimeni nu vrea sau nu poate a-l ajuta, în afară
de, evident… mama sa. Copilul și-a învățat lecția: ar prefera să fie din
nou mic și realizează că slăbiciunile își au rostul lor atunci când declanșează
iubiria celorlalți oameni. Spre norocul lui totul s-a petrecut doar în vis.
Matei se trezește fericit,că nu a trăit acel coșmar în realitate.
Cartea lui Gellu Naum propune o reflecție asupra noțiunii
de vis, jucându-se cu înțelesurile a două feluri de vise: cele pe care le avem
cu ochii deschiși și visele din somn. Aici, în povestea lui Matei, ficțiunea
trăită în somn vindecă iluzia acelui ce bine ar fi dacă aș fi …
,,Cel mai mare Gulliver ”este o poveste pentru
copii, cu un copil erou pricipal, dar ea poate fi citită și ca o alegorie cu
copii, despre slăbiciunile adulților, adevărații mari fabricanți de iluzii.)
o propunere:
,,Cel mai fain
uriaș din oraș”
autor:Julia Donaldson; ilustrator: Axel Scheffler )
,, George era cel mai modest îmbrăcat uriaș, din
oraș.....Purta întotdeauna un halat vechi și peticit și o pereche de sandale
vechi și uzate.
- Aș vrea să nu
mai fiu cel ma modest uriaș din oraș.... spuse el trist.
Într-o zi, în orașul lui s-a deschis un magazin de haine
de uriași care era plin de haine elegante. Și-a cumpărat de acolo o cămașă
elegantă, o pereche de pantaloni eleganți cu o curea, o cravată dungată, o
pereche de șosete elegante și o pereche de pantofi strălucitori. Acum era cel
mai elegant uriaș din oraș. George și-a lăsat hainele vechi într-o plasă, în spatele
magazinului. Era gata să plece spre casă când a auzit un zgomot.
O girafă care era foarte supărată pentru că o durea gâtul
și nu găsea nicio eșarfă suficient de mare pentru gâtul ei, cerea ajutor.
- Nu te întrista,
ia cravata mea și înfășoară-o în jurul gâtului și o să te simți mai bine.
Oricum nu se potrivește cu șosetele mele....
- Mulțumesc, spuse girafa.
George plecă mai
departe și spuse: „Cravata mea e eșarfă pentru o girafă răcită, dar sunt totuși
cel mai elegant uriaș din oraș....” Ajuns lângă râu, George auzi un oftat:
- Ce s-a
întâmplat?
- Barca mea, spuse
țapul, furtuna mi-a rupt pânzele...Sunt foarte supărat! Mi-aș dori o pânză
puternică pentru barca mea.....
- Nu te întrista, îți dau cămașa mea, oricum nu pot să o
port încheiată. O să fie pânza potrivită pentru barca ta.
Țapul i-a mulțumit și a plecat. George și-a continuat
drumul spunând:
- Cravata mea este
eșarfă pentru o girafă, cămașa pânză pentru barca țapului, dar eu sunt cel mai
elegant uriaș din oraș”. În drumul lui George a întâlnit ruina unei case. Lângă
ea, o mamă șoricioaică cu șoriceii ei plângeau pentru că au rămas fără casă.
George le-a oferit unul din papucii lui, spunând că oricum îl strângeau. Sărind
într-un picior, George cânta voios același cântec:
- Cravata mea.......”
Ajungând într-un
camping George se întâlni cu o vulpe care era tristă pentru că și-a scăpat
sacul de dormit în noroi. Acesta i-a oferit șoseta lui. George își continuă
drumul voios, cântând cântecul lui.... Apoi s-a întâlnit un câine căruia i-a
dăruit cureaua lui să o folosească ca și pod pentru a trece peste o mlaștină.
Vântul a început să bată iar George și-a continuat drumul cântând fericit:
„Cravata mea este eșarfă pentru girafă, cămașa pânză pentru barcă......, iar eu
sunt cel ma elegant uriaș din oraș.....”
Pentru că nu mai avea cureaua care să îi țină pantalonii,
aceștia i-au căzut, iar el nu mai era cel mai elegant uriaș. S-a grăbit să își
cumpere alte haine dar magazinul era deja închis. În spatele magazinului a
văzut un pachet care i se părea cunoscut. Acolo erau vechile lui haine. Era
foarte fericit...,se simțea confortabil în ele. Le-a îmbrăcat și a pornit spre
casă.
În fața casei îl
așteptau toate animalele pe care le-a ajutat. Acestea duceau o cutie mare, de
cadou, cu fundiță. L-au încurajat să o deschidă. Înăuntru era o felicitare
aurie și o coroană. George și-a pus coroana și a deschis felicitarea. Pe
felicitare era scris: „Cravata ta este eșarfă pentru o girafă răcită, cămașa o
pânză pentru barca țapului, pantoful căsuță pentru șoricei, șoseta pătuț pentru
vulpe, cureaua pod pentru un cățel, iar coroana este pentru cel mai BUN uriaș
din oraș”.
,,Cel mai fain uriaș din oraș" este o poveste despre
generozitate.
Dacă Matei și-a dorit să ajungă uriaș,George,personajul
din cartea,,Cel mai fain uriaș din oraș” este chiar un uriaș care poartă mereu
aceleași haine vechi și ponosite,contrastează înfățișarea lui cu a lui Matei
cel frumos. Nu se știe de ce, poate pentru că în orășelul liniștit în care
locuiește George nu sunt magazine cu haine pentru uriași. Dar într-o zi, în
oraș se deschide o prăvălie nouă unde se găsesc haine foarte-foarte mari. Numai
bune pentru George, care nu stă mult pe gânduri și își cumpără de toate. Ce
cravată elegantă, ce cămașă fină, ce pantofi strălucitori are acum George... E
complet schimbat. Acum, se plimbă vesel pe străzi la fel ca Matei ,depășind în
înălțime casele din jur. Dar, chiar dacă privește totul, vrând-nevrând, de sus,
George are timp să fie atent și să-i ajute pe cei pe care îi întâlnește,în timp
ce Matei,fericit de noua lui înfățișare ,dansează de fericire, fără a-l
interesa ce se-ntâmplă în jurul lui,doar se minunează de lumea miniaturală.Hainele
noi ale lui George sunt doar... haine... poate că e cel mai fain uriaș din oraș
sau poate că nu. Dar e cu siguranță cel mai prietenos uriaș.Și Matei i s-a adresat calm
cangurului-scamator,dar dorind să se transforme într-un uriaș a schimbat
tonul,poruncind sădevină uriaș.George se oferă să salveze toate animalele care
sunt puse la încercări grele. Deși îi plăceau hainele, pentru ca nu mai era un
uriaș zdrențăros, renunță cu usurință la ele și se bucură,dialogând cu
prietenie cu micile viețuitoare de
fiecare dată când găsește soluții pentru a ajuta. Și așa renunță la cravată,
pentru a încălzi gâtul unei girafe răcite, renunță la pantof ,pentru că familia
de șoricei rămâne fără casă. Matei este mândru de înălțimea lui și pleacă să
cunoască lumea,dar George impresionează prin dărnicia,compasiunea pentru cei
mici și neajutorați.
(gândește-te și la alte asocieri : hiperbola din ,,Pașa Hasan”-portretul lui Mihai
uriașii din,,Harap Alb
!!!!copiii din schițele lui Caragiale????cred că nu!!!
