Redactează un text, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să relatezi o întâmplare prin care se evidențiază inteligența unui animal, incluzând și o secvență dialogată și una descriptivă.

 

Un prieten al bunicului meu,marinar de cursă lungă,ne-a invitat pe noi,,băieții”pe catamaranul lui într-o plimbare de-a lungul coastei mării.Ei,bătrânii,vorbeau despre vremurile de demult la cârma ambarcațiunii,iar eu cu fratele meu,pe o margine,ne legănam picioarele în ritmul melodiilor din casca telefonului.Simțeam în talpa piciorului mângâierea apei.Deodată fratele meu mi-a șoptit să nu mă mișc și să privesc apa.Surpriză:mângâierea venea de la botul unui delfin ce înota lângă ambarcațiunea noastră.Am oprit melodia telefonului și l-am privit,dar el a început să dea din cap,să se ridice puțin deasupra apei,să stea vertical,să dea din înotătoare.

-Ți-e foame?dar nu am niciun pește!

Delfinul scutura din cap,de parcă spunea ceva asemănător cu,,nu!”și a început să scoată niște sunete asemănătoare cu melodia pe care o ascultasem eu înainte.

-Vrei să asculți din nou muzică?l-am întrebat așa,de parcă m-ar fi înțeles.

-muzi...muzi...muzi...erau sunetele ce îi ieșeau din boticul deschis,iar ochii îi erau strălucitori.

Am pus melodia pe care o ascultasem,iar el,delfinul, a început să descrie cercuri de parcă dansa și așa am lăsat telefonul deschis pe muzică,până când a cedat bateria.

-Gata,nu mai merge!și am desfăcut mâinile în semn că totul s-a terminat.Iar el m-a înțeles și a continuat să înoate în paralel cu noi.Și eu și fratele meu am continuat să vorbim cu el,i-am cântat cu vocile noastre nemuzicale,am râs,i-am arătat mișcări de tenis,de baschet.Ne privea atât de fascinat,cred că, dacă putea, ar fi urcat lângă noi.Am înțeles că este un animal prietenos,foarte inteligent,dacă lua parte la nebuniile noastre.Apoi i-am povestit despre Flipper,delfinul dintr-un film vechi.

-Dacă-ți place numele,,Cory”,dă din cap,i-a spus fratele meu.Și..da!a aprobat.Iar noi am început să ne contrazicem: ba că a înțeles,ba că a aprobat așa din instinct.

 Iar el cu corpul său în formă de torpilă, cu aripioarele,ținându-și echilibrul,când înoata,cu coada orientată orizontal,ne-a însoțit până la lăsarea serii,când am hotărât să ne întoarcem în port..Ne-am luat rămas bun,aplecându-ne să-l mângâiem,iar el bătea din aripioare.Am fost trist și nu știu de ce.Câteodată seara parcă aud niște sunete ca niște fluierături muzicale,mă păcălesc singur,poate și Cory se gândește la mine,poate m-a uitat,poate îl voi mai întâlni vreodată.Dacă aș scrie,peste ani,o carte aș vrea să fie despre delfini.Am citit că ei nu dorm deloc,poate în vis mă voi întâlni cu el...poate...poate...mă întreb totuși:de ce nu-l pot uita!!!!