Construcția
incidentă reprezintă o informație, un comentariu sau o explicație suplimentară, inserată într-o
structură de bază.
Este izolată
grafic prin semne de punctuație :virgulă,
paranteze sau linie de pauză, iar
în comunicarea orală este marcată prin intonație și pauză în vorbire.
Are topică liberă,
fiind introdusă în orice parte a
enunțului principal.
Au rolul de a
completa comunicarea de bază, prin sugerarea de sentimente, oferirea unor informații.
Se poate distinge
între două tipuri de construcții
incidente:
1. independente =nu se subordonează sintactic enunțului de bază:
„Fata avea, era
limpede, toată inițiativa.”
2. legate =depind de enunțul de bază, fi ind introduse prin mărci:
a) de coordonare :„M-am tot întrebat – și cu asta vreau să
închei – care este rostul
meu.”
b) de subordonare :„Numai în grădina ursului, dacă-i fi auzit de
dânsa, se află sălăți de aceste.”
La nivelul
structurii, este formată din cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau chiar fraze.
-cuvinte: Este, sigur,
un efort pentru el.
-îmbinări de
cuvinte: Mihai – băiat de treabă – m-a ajutat.
-propoziții: – Asta-i
bine, încuviință ea.
-fraze:
Citește-mi, a zis Mihai, care era foarte încântat, să văd cum ți-a ieșit
compunerea
Construcțiile
incidente sunt considerate o particularitate a oralității.
Varietatea și
frecvența acestora caracterizează vorbirea populară și familiară, au o intonație specială, iar în scris este
separată de restul comunicării prin virgule, linii de pauză sau paranteze.
În textele
literare, folosirea construcțiilor incidente este un mijloc specific vorbirii populare și marcă de accentuare a discursului pretențios.
un
exemplu::
Cândva arborii
aveau ochi
de Ana Blandiana
,,Cândva arborii
aveau ochi,
pot să jur,
Ştiu sigur
că vedeam când
eram arbore [...]
Caut zadarnic
ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd,
pentru că arbore
nu mai sunt,
sau poate-au
coborât pe rădăcini
în pământ,
Sau poate,
cine ştie,
mi s-a părut numai
mie
și arborii sunt
orbi dintru-nceput”...
