,,Idolul şi Ion Anapoda"
este o piesă de teatru de comedie tragică în trei acte, scrisă de
dramaturgul român George Mihail Zamfirescu; este o „comedie amară”
(subtitlul piesei) despre căutarea fericirii.
Este o piesă despre o temă actuală şi
universal valabilă – doi bărbaţi iubesc aceeaşi fată, de aici porneşte comedia
tristă despre o lume în care normalitatea devine, la întâlnirea cu ceilalţi,
anormalitate,ANAPODA.
Ion Anapoda va trăi drama
izolării şi ignorării de către ceilalţi şi astfel o va descoperi pe Frosa. La
fel de ,,invizibilă", fata vede în Ion sufletul pereche. Din fericire, în
piesa dramaturgului interbelic cuplul îşi va rezolva problemele prin dragoste.
Ion Anapoda se revoltă
mereu, cu o dârză încăpăţânare, în speranţa regăsirii acelei libertăţi greu de
dobândit, implicând uneori sacrificiul personal în numele unei iluzii
nepierdute. Ion Anapoda pare un om„pe dos”, dar el este singurul raţional
din întreaga compoziţie dramatică. Ion Anapoda e un om cumsecade, a cărui viaţă
sentimentală e tulburată de o dragoste nefericită. Găzduit într-o familie de
condiţie medie, Ion Anapoda, funcţionar, holtei, dezamăgit de o iubire
spulberată chiar în faza intenţiilor, va căuta să-şi modifice felul de viaţă, alături
de fata din casă, singurul personaj pozitiv.
Eroul piesei, un subtil cunoscător
al realității,îşi construieşte personalitatea prin iubire, delicateţe şi
printr-o încredere neclintită în puritatea valorilor morale.
Ion
Anapoda nu e foarte coerent în ceea ce face, e mai aiurit, mai zăpăcit, dar are
coerență în sentiment. Și atunci lumea se recunoaște în candoarea lui, în
naivitatea și stângăcia lui aparentă.
În
fragmentul din manual,Ion este nefericit,supărat de întâmplările
petrecute:necazuri,pierderi,certuri.,,Madam Stavăr”este personajul căruia i se
destăinuie.Copleșit de necazuri ar dori să plângă,ar fi o formă de vindecare a
sufletului,simțind că nu mai poate rezista.Nu este înțeles de aceasta,îl vede
ipocrit,prefăcut ,,sub masca unui copil nevinovat.”
Monologul lui Ion este
plin de amărăciune,exprimându-și starea sufletească apăsătoare.
Explică,ascunzându-și
surâsul trist,că singura consolare este generozitatea,mărinimia,dorința lui de
a nu supăra pe nimeni. Se știe umilit,neînțeles.de aceea a tăcut,apoi a dăruit tot
ce avea celor aflați ,,într-o mare încurcătură”,dar n-a primit nimic,nici măcar
o,,tresărire”,o mulțumire.În această revolă,nu-i înțelege pe cei din jur care-l
văd diferit,adică un om de nimic,mai ales când le arată adevărul.
Concluzionează,enumerând cu durere,neplăcerile
trăite în acea zi,când totul i-a fost împotrivă.Și astfel,trăieşte drama izolării
şi a ignorării față de ceilalţi,pentru că se bazează pe iubire, generozitate şi
încrederea în valorile morale, este un tip visător, timid (este ca Oblio într-o
lume diferită de el). El pare anapoda (pe dos, de-a-ndoaselea, altfel,
în altă direcţie decât trebuie; şochează prin felul său de a fi:
ciudat; bizar, neobişnuit, straniu)într-o lume în care termeni ca
prietenia,dialogul,devotamentul
şi-au pierdut
încărcătura reală. Cu fiinţa mereu agresată şi fizic şi psihic, şi social şi
moral, Ion Anapoda este de fapt singurul om adevărat,sincer.
PERSONAJELE :
Ion,un om anapoda
Mioara,o nepoată frumoasă și proastă
Valter,un băiat deștept
Icu Dănicel,o haimana inteligentă
Stăvăroaia,o mătușă care n-a renunțat
încă la viață
Frosa,idolul din vis,un fel de zeiță
iubită,visată
Aristotel Matac,un musafir nepoftit
