,În vreme ce afară mama Cornelia punea masa sub nuc,
ajutată de Sara-mică, noi ne-am oprit pentru o clipă asupra peretelui cu
fotografii. Din tavanul înalt, prins în stucaturi*, și până jos, la numai două
palme de parchet, zeci de fotografii vechi în rame ovale, rotunde sau
dreptunghiulare, albe, negre, maro, aurii sau argintii, cu passe-partout-uri**
îngălbenite ori cenușii, acopereau peretele. Unele erau mai mici decât palma
mea, altele erau adevărate tablouri. Optzeci și șapte de Zaharești și Dănilă numărasem
odată cu Sabi pe peretele acesta, într-o zi de sfârșit de vacanță,
străduindu-ne cu scaune și scărițe să ajungem la fiecare fotografie în parte.
Mirese de la începutul secolului trecut, soldați întorși de pe front, școlari
cu uniforme dintr-o altă lume, domnișoare de pension, costume de carnaval care
aminteau de singurul film mut pe care-l văzusem, toți ne priveau cu seriozitate
din fotografiile șterse...
Am ales o fotografie sepia*** care avea trecut cu
cerneală neagră într-un colț anul 1912. Din ea, o familie formată din opt
membri de vârste diferite privea peste umărul drept al fotografului, cu
seriozitate. Fuseseră așezați simplu, fără vreo atenție deosebită pentru
compoziție, umăr la umăr pe două rânduri, cu un băiețel de patru-cinci ani în
fața lor. Întotdeauna mă uimise cât de clară se păstrase această fotografie,
una dintre cele mai vechi de pe perete.
— Străbunica Simina, am spus, arătând spre copila
mărunțică de pe rândul din spate, care stătea în picioare. Peste câțiva ani
avea să se mărite. Acolo este între frați și părinți. E singura fotografie pe
care și-au făcut-o.
Sabi a aprobat cu un gest ușor din cap, iar eu am
continuat, arătând o altă fotografie făcută prin 1955-1956:
— Mama Cornelia cu mătușa Sebastiana.
Două fetițe se luaseră ștrengărește pe după umeri,
scoțând limba la fotograf și sprijinindu-și capetele blonde unul de altul.
Imitau rebeliunea ce începuse să se întindă ca focul prin generația răsărită
după război, dar limba scoasă și poziția caraghios-lascivă a trupurilor
băiețești constituiau singura declarație de independență care le fusese la
îndemână.
— Aici le-a fotografiat un vecin, am continuat să spun
istoria cunoscută a fotografiei, așa cum își rostește școlarul poezia. Erau în
vacanța de vară, străbunica Simina încă trăia.
Sabi își puse brațul pe după gâtul meu și-l lăsă să
spânzure cu nonșalanță, lipindu-și tâmpla de a mea și trăgându-mă în fața uneia
dintre oglinzi. Capetele noastre se potriveau perfect în rama ovală cu flori
sculptate și pentru o clipă nu ne-am deosebit cu nimic de toate celelalte
imagini. Străbunicii încremeniți pe peretele cu fotografii ne-au primit între
ei fără împotrivire,împrăștiind asupra noastră răcoarea lor de gheață. Același
gând ivit în mințile noastre ne-a albit obrajii: peretele pe care îl priveam
era viitorul. Către asta mergeam zi de zi, cu fiecare pas pe care-l făceam, cu
fiecare decizie pe care o luam.
De afară, glasul Sarei-mici ne cheamă la masă:
— Mamaaa! Se răcește supa! ”
(Simona Antonescu, În umbra ei)
* stucatură – ornament arhitectonic în relief (pentru
interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos.
** passe-partout – Ramă de hârtie sau de carton care se
așază între sticlă și fotografie la înrămarea fotografiei.
*** sepia – culoare roșie-brună.
Textul 2
,,Azi totul se fotografiază pentru ca turistul
să-și poată constitui un carnet de amintiri, dar și din teama suscitată de
carențele memoriei: când ne temem de uitare, fotografiem. Mereu, oriunde,
oricând. Dar sub inflația de imagini se insinuează cancerigen amenințarea
dispariției: le pierdem, le rătăcim, se șterg. Fotografia de masă nu e decât un
paliativ înșelător al prezentului, al instantaneității devenite regim
existențial generalizat, pe scurt, al duratei fugitive, doar iluzoriu
conservată pe ecrane translucide. În schimb, arta fotografiei s-a impus în spațiul
cultural și protagoniștii ei beneficiază de o reputație nu doar necunoscută, ci
și imprevizibilă acum câteva decenii: ei au devenit cronicarii timpurilor
moderne. Ai orașelor și ai corpurilor, ai nopților și ai ruinelor. Ceea ce
pictura a abandonat, fotografia a preluat. Ea furnizează datele unei
antropologii* a prezentului. Cu geniu, pasiune sau trivialitate. Marii
fotografi nu sunt niște indiferenți. Realul îi captivează și ei îi restituie
artistic avatarurile. [...]
Acum mult timp, m-au
fascinat fotografiile unui artist – azi uitat – ce erau traversate de o umbră
pasageră, de o pâlpâire luminoasă ce sugerau prezența fantomală surprinsă de
cameră. Fotografii enigmatice care se sustrăgeau autorității realului
considerat ca domeniu exclusiv al acestei arte recente. În filmul lui Kurosawa,
și el preocupat de fantome, un fotograf, de mult celebru, s-a retras din
universul modei și al succesului pentru a se consacra unei căutări alchimice:
sufletul ascuns al personajelor prezervate** pe hârtie, grație camerei, pornind
de la vechi imagini nostalgice. El reconstituie un gigantic aparat arhaic și
imobilizează drastic personajele grație unui sistem ce pare inspirat de
tehnicile medievale de tortură. Doar astfel, afirmă el, expunerea căreia îi
sunt necesare durate nemăsurate – până la o oră! – se va efectua corect, căci
corpul nu se poate mișca, rămâne fixat pentru a elibera fantoma căutată patetic
de fotograf. [...]”
(George Banu, Fotografia și moartea, în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017)
*antropologie – știință care studiază originea, evoluția
și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și
social-culturale.
a prezerva – a apăra, a păzi de un rău, de un pericol
cerințe:
A
1 Notează, din textul 2, un motiv pentru care
oamenii fotografiază totul.
2 Scrie în casetă litera corespunzătoare
răspunsului corect, valorificând textul 1:
Mama Cornelia punea masa
a) în dreptul peretelui cu fotografii.
b) în bucătărie.
c) în sufragerie.
d) afară, sub
nuc. Răspunsul
corect:
3 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând textul 2.
Personajul din filmul lui Kurosawa era
a) cronicar de modă.
b) pictor.
c) fotograf.
d)
alchimist. Răspunsul
corect:
4 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând textul 1.
Cele două fetițe blonde din fotografie se numeau
a) Sara și Simina.
b) Cornelia și Sebastiana.
c) Cornelia și Sabi. d) Sabi și Sebastiana.
Răspunsul corect:
5 Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili
corectitudinea sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din
cele două
texte. Corect incorect
Toate fotografiile de pe perete erau în rame ovale.
Străbunica Simina apărea într-o fotografie din anul
1912.
Pe cele două fetițe blonde le fotografiase un fotograf
celebru.
Fotografia de masă și arta fotografiei sunt unul și
același lucru.
Fotografia a preluat ceea ce pictura a abandonat.
Fotograful din film lasă personajele fotografiate să se
miște liber.
6 Precizează, în unu – trei enunțuri, o trăsătură a
personajului Sabi, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de
caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență:
„Sabi își puse brațul pe după gâtul meu și-l lăsă să
spânzure cu nonșalanță, lipindu-și tâmpla de a mea și trăgându-mă în fața uneia
dintre oglinzi. Capetele noastre se potriveau perfect în rama ovală cu flori
sculptate și pentru o clipă nu ne-am deosebit cu nimic de toate celelalte
imagini.”
7 Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, un element de conținut
comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare
text.
8 Crezi că fotografia este doar o modă a zilelor noastre?
Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând unul dintre cele
două texte date, la alegere.
9 Asociază fragmentul din ,,În umbra ei,” de Simona
Antonescu, cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală
comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
B.
1 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Conțin hiat ambele cuvinte din seria:
a) „poată”, „teama”.
b) „memoriei”, „uitare”.
c) „fotografiază”, „constitui”.
d) „paliativ”,
„duratei”. Răspunsul
corect:
2 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Există doar cuvinte compuse în seria:
a) „numai”, dreptunghiulare”.
b) „Sara-mică”, „Zaharești”.
c) „decât”, „scărițe”.
d) „patru-cinci”,
„străbunica”. Răspunsul
corect:
3 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Sinonimele contextuale ale cuvintelor subliniate în
secvența „Realul îi captivează și ei îi restituie artistic avatarurile.” sunt,
în ordine:
a) fascinează, oferă.
b) incită, dăruiesc.
c) atrage, înapoiază.
d) cucerește,
consacră. Răspunsul
corect:
4 Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului
corect. Există o relație de omonimie între cuvintele subliniate în
secvențele/enunțurile din seria:
a) „mama Cornelia punea masa sub nuc”; Am comparat
masa celor două corpuri.
b) „Unele erau mai mici decât palma mea”; Cele două palme
de pământ au fost vândute.
c) „numărasem odată cu Sabi pe peretele acesta”; O dată
am înțeles, de două ori e mai greu.
d) „din teama suscitată de carențele memoriei”; Dirijorul
a corectat cadențele orchestrei.
Răspunsul
corect:
5 Selectează, din fragmentul următor, trei substantive
aflate în cazuri diferite, pe care le vei preciza: „Din ea, o familie formată
din opt membri de vârste diferite privea peste umărul drept al fotografului, cu
seriozitate.”
