Argumentare gen dramatic,,Jocul de-a vacanța”de Mihail Sebastia---caracterizarea unui personaj

,, SCENA I

BOGOIU, mai târziu ȘTEFAN

Domnul Bogoiu iese pe terasă. Cu ochii cârpiți de somn și puțin buimăcit de soarele care, odată cu ridicarea oblonului, a năvălit în hol. Se oprește o clipă în mijlocul terasei. Se oprește o clipă, se uită la cer, întinde o mână, ca și cum ar încerca să vadă dacă plouă.

BOGOIU (împiedicându-se de unul din șezlonguri): Iar… (Face un zgomot de mirare cu limba lipită de cerul gurii.) Nteh, nteh, nteh. (Pipăie pânza șezlongului.) Fräulein Weber! (Se întoarce spre celălalt șezlong, pe care de asemeni îl pipăie puțin iritat.) Iar le-a lăsat afară. Agneș!… Ude… Ude leoarcă. (Ștefan coboară pe scară, în hol, douăzeci și nouă - treizeci de ani. Este îmbrăcat în trening albastru, bocanci, în cap bască. Sub scară se află rezemat de perete un șezlong strâns. Într-o mână cu șezlongul, în cealaltă mână cu o carte, vine spre terasă. Își desface șezlongul, potrivindu-l în plin soare. După aceea aruncă volumul în șezlong.)

BOGOIU: Te sculași?

ȘTEFAN: După cum se vede.

BOGOIU: Buna dimineața.

ȘTEFAN: ’Neata.

BOGOIU: Asta e șezlongul dumitale?

ȘTEFAN (afirmativ): Ihă…

BOGOIU: Care va să zică, îl duseși aseară înăuntru, în vilă…

ȘTEFAN: Exact.

BOGOIU: Da’ pe astealaltele de ce mi le lăsași afară?

ȘTEFAN: Mi-era lene.

BOGOIU: Lene! Ia te uită la ele. (Arată spre cele două șezlonguri). Leoarcă. Leoarcă, dom’le. Cade roua aicea, de parcă-i potop. Lene, zici… Da’ lene să ne strici aparatul de colo (arată spre aparatul de radio) nu-ți fuse.

ȘTEFAN (privește surprins, când spre Bogoiu, când spre aparat): Eu?

BOGOIU: Ba nu. Eu. Zi că eu, că numai’ asta mai lipsește. Trei ceasuri am stat azi-noapte de-am înșurubat și deșurubat la el, doar-doar o să cânte. Lemn! Nu vrea și nu vrea. Se uita biata domnișoară Corina la el, de-ți făcea milă. Zicea că are nu-ș’ ce să asculte de la Stuttgart. Nu zău (se îndreaptă spre măsuța din stânga, pe care se afla aparatul, și ia în fiecare mână câte o lampă, întinzându-le declamator.), ce-i fi având dumneata cu nenorocitul ăsta de radio?

ȘTEFAN: Domnul meu, la asemenea calomnii nu răspund. (Se pregătește să iasă în stânga.)

                                                  (Mihail Sebastian ,,Jocul de-a vacanța)

   Opera dramatică este textul în care autorul își exprimă gândurile, ideile, viziunea în mod indirect, prin intermediul unor personaje angajate într-o acțiune ce se derulează rapid în fața spectatorilor, fiind generată de conflicte puternice. 

Fragmentul citat aparține unei opere dramatice. 

Ca în orice piesă de teatru textul este divizat în acte care la rândul lor cuprind mai multe scene,aici este scena I.

 Personajele comunică prin intermediul dialogului,autorul (naratorul) neintervenind deloc în text(în fragmentul de față,la început, există o prezentare a personajului,Bogoiu).

Fiecare intervenție a personajelor se numește replică și personajul este numit la început și alături se fac unele indicații scenice privind jocul acestuia. 

Interogația retorică și exclamația retorică au un rol esențial în textul dramatic,sunt folosite pentru a da relief personajelor și pentru a conferi voiciune dialogului și sunt însoțite de o intonație specifică. 

    Titlul ,,Jocul de-a vacanța"definește clar o formulă de împăcare cu viața, înseamnă jocul de-a uitarea al omului care poate trăi, măcar din când în când, fără identitate precisă, fără biografie, fără amintiri și aspirații, în „locuri somnoroase", fără a mai ști „ora exactă" sau data unei zile; jocul de-a vacanța înseamnă a trăi o singură zi ce dă sentimentul eternității. 

     Dialogul dramatic este principalul mod de expunere. Cele două personaje:Bogoiu și Ștefan schimbă replici într-un ritm foarte viu.Pe o terasă a unei vile,Bogoiu încă somnoros,amețit de soarele dimineții este nemulțumit de starea șezlongurilor,sunt ude.Îl întâmpină pe Ștefan ,tânărul îmbrăcat ca un sportiv,fără prietenie,mai ales când vede că șezlongul acestuia este uscat.Îl bănuiește că este autorul stricăciunilor,referindu-se la aparatul de radio care nu mai funcționează.Ștefan respinge acuzațiile acestuia.Discuția nu este prietenoasă,deși fiecare pare că ascunde un adevăr.

     Observ interesul pentru construcția personajelor. Cele două personaje reprezintă tipologii umane.Bogoiu este un om matur,dornic de ordine,dorește să se simtă bine într-o atmosferă prielnică odihnei.Nu se lasă convins de vorbele lui Ștefan pe care-l bănuiește că a stricat intenționat radioul și nu-nțelege lenea unui om tânăr.Celălalt personaj,Ștefan,este un tânăr sportiv care,probabil,își dorește o deconectare,urmărește existența unei vacanțe departe de orice grijă.Vorbește calm,este surprins de bănuielile lui Bogoiu,le respinge liniștit,dorind să trăiască momente netulburate.,,Lenea”lui Ștefan înseamnă,poate,un joc cu dorința de a se odihni,este o dorință a fericirii înțelese numai de el.Gesturile lui par a fi nepoliticoase,ușor arogante.

      Dialogul celor două personaje are replici scurte ,iar indicațiile de regie(didascaliile)arată mișcarea personajelor,felul în care este îmbrăcat Ștefan.La începutul scenei autorul prezintă decorul și îl introduce în scenă pe primul personaj.Limbajul celor două personaje este unul normal între doi oameni obișnuiți,care nu sunt prieteni.

              În concluzie, se poate afirma că fragmentul aparține unei opere dramatice,pentru că dialogul este modul principal de expunere, iar prezența indicațiilor scenice au un rol diferit pentru cititor,ajutându-l să-şi reprezinte imaginativ situaţia existentă, pentru spectator, sunt redate vizual prin reprezentarea scenică, pentru regizor ,sunt un suport al punerii în scenă. 

              CARACTERIZAREA PERSONAJULUI----Ștefan(din acest fragment)

În fragmentul din „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian este prezentată o scenă petrecută într-o dimineață, la munte.

 Personajele sunt Bogoiu și Ștefan.  Dialogul celor două personaje are replici scurte ,iar indicațiile de regie(didascaliile)arată mișcarea personajelor,felul în care este îmbrăcat Ștefan.La începutul scenei autorul prezintă decorul și îl introduce în scenă pe primul personaj

Portretele celor două personaje sunt conturate prin caracterizare directă, făcută de autor, în inducațiile scenice,didascalii și prin caracterizare indirectă, din vorbele personajelor.

Prin caracterizare directă, din indicațiile scenice ale autorului, este prezentat Ștefan,pe terasa unei vile,un tânăr de 29-30 de ani;autorul descrie felul în care este îmbăcat:trening albastru,bocanci,bască,are înmână o carte.Îi urmărește cu atenție mișcările,felul cum își așază șezlongul la soare. Este un tânăr sportiv care,probabil,își dorește o deconectare,urmărește existența unei vacanțe departe de orice grijă.

Prin caracterizarea indirectă,din vorbele personajelor,se poate urmări portretul moral.Ștefan vorbește calm,este surprins de bănuielile lui Bogoiu,le respinge liniștit,dorind să trăiască momente netulburate. Discuția celor două personaje nu este prietenoasă,deși fiecare pare că ascunde un adevăr.

,,Lenea”lui Ștefan înseamnă,poate,un joc cu dorința de a se odihni,este o dorință a fericirii înțelese numai de el.Gesturile lui par a fi nepoliticoase,ușor arogante. Șezlongul pe care Stefan refuză să-l ducă seara la adăpost este proclamat ca o treaptă spre lene.Gesturile lui sunt încete,fără grabă, par a fi nepoliticoase,ușor arogante,iar tonul vocii este domol,deși celălalt personaj îi vorbește tăios,fără prietenie.Replicile lui Ștefan sunt scurt,doar în final fraza rostită are mai multe cuvinte,este refuzul de a mai continua discuția. Ne putem da seama de o anumită tensiune dintre cei doi, fără să-i putem desluși substanța și cauza.

    Limbajul celor două personaje este unul normal între doi oameni obișnuiți,care nu sunt prieteni.