Cred în toamnă! e anotimpul meu preferat.
Septembrie e,
uneori, doar o prelungire a verii. Mimozele încă-s în floare.
Octombrie,
castane pe jos, un vânticel parfumat.
Noiembrie! luna vântului, a copacilor
desfrunziţi.... luna pustiului, a albastrului care se strânge în el însuşi,
până devine gri, a luminii care se ascunde... luna de dinaintea iernii...( luna
în care lupii coboară printre noi.) În noiembrie, cerul pare mâzgălit cu o
cariocă neagră. Asta pentru că şi cerul trebuie să doarmă din când în când.
După privirile iscoditoare ale verii e foarte obosit şi, înainte să se culce,
se înveleşte cu plapuma lui noroasă. Iar cerului nu-i place să fie văzut în
timp ce doarme.
Câteodată, norii cenuşii aleargă printre păsările albe, buimăcite de vânt. Cu
strigăte lungi, ascuţite, căută disperate limanul zilelor de aur, când spre
cerul albastru, albastru, copacii îşi înălţau frunzele aprinse, ca nişte degete
adunate pentru rugăciune.
Este toamnă târzie şi aştept de la o zi la alta
zăpada. Grădina din faţa casei este arsă de brumă, nu mai sunt decât puţine
frunze în copaci.Am așteptat să vină vântul. Să-l văd cum vine, bucuros că mă vede,
fugărind nişte frunze, făcându-le să zboare. Să mă umple de frunze ca un vânt
lăudăros de noiembrie. Dar vântul de noiembrie e bun, aiurit şi jucăuş şi n-am
cum să mă supăr pe el, când văd cum răsuceşte frunzele în aer şi le face să
zboare, ca pe nişte fluturi galbeni... pur şi simplu n-am cum. Uite-l, a venit,
mi-a dăruit frunze, a îngălbenit aleea şi a făcut-o să danseze, şi, pe
deasupra, mi-a adus şi minunăţia asta de miros de lemne ce ard în sobă,
mirosul de frig şi fum, cel mai plăcut miros de noiembrie. Acum simt aerul albastru,
dacă ar avea o culoare, aerul sticlos şi rece ca o apă de munte,aerul ca o
vrajă, aerul ca o aşteptare. Şi dacă aşteptarea ar avea o culoare, culoarea
aceea ar fi albastră. Şi dacă ar fi să spun ce înseamnă albastru, ar trebui să
închid iar ochii şi să simt că în curând va ninge.
Noiembrie înseamnă paşii printr-un
covor galben, fâşâitul adormitor al frunzelor. Noiembrie e lumina puţină care
începe să semene a seară, dis-de-dimineaţă. Noiembrie e ca şi cum ar ninge,
noiembrie e bucuria încremenită.
Noiembrie e așteptare...și-mi spune că nu mai e mult și
va veni CRĂCIUNUL!!!!!
