compunere---Ești jurnalist la revista școlii,iei un interviu unei personalități istorice despre adevăratele valori umane

 

Am mers la Muzeul de Istorie să vorbesc cu un renumit profesor despre valorile umane.Ascultasem la școală despre valorile umane care sunt discutate împreună cu drepturile omului,dar voiam mai multe explicații.Binevoitor profesorul,un om distins,elegant m-a ascultat și mi-a promis că-mi va răspunde întrebărilor mele de viitor,,jurnalist.

- Pentru început, aș vrea să înțeleg conceptul de „valoare”,ce este acesta în înțelegerea umană?

 - Cuvântul „valoare” provine de la cuvântul „preț”, adică este ceva care are un preț, o semnificație, o preferință, exprimată în diverse obiecte din lumea materială, dar și din lumea spirituală,a sufletului.

- Care sunt  valorile fundamentale în viață fiecărei persoane?

- Ți le voi spune așa cum cred eu:

            Compasiunea, sentiment nobil, ce presupune a fi dezinteresat, a nu aştepta nicio recompensă în schimbul ajutorului pe care îl oferi cuiva,singura recompensă să fie mulţumirea că ai făcut un bine cuiva. Ca oameni, suntem născuți să și dăruim, nu doar bani sau lucruri, ci să ne dăruim în totalitate altora care au nevoie

            Responsabilitatea se dobândeşte în urma educaţiei şi nu te naşti cu ea, ne ajută să nu facem lucruri care să aibă urmări în viaţa altora, ceea ce este în mod evident benefic pentru cei din jurul nostru, dar şi pentru noi, deoarece ne facilitează crearea de legături cu cei din jur.

             Sinceritatea înseamnă a-ţi arăta natura ta adevărată. Un om sincer doreşte să fie mai bun, conştientizând că nu este perfect, că pe lângă calităţi are şi defecte şi se lasă citit ca o carte deschisă. Sinceritatea unui om te dezarmează, te face să-l iubeşti şi să crezi în adevărata prietenie.

             Tolerenţa este o atitudine care nu presupune superioritate faţă de alţii, ci să îi respecţi pe ceilalţi,să poţi învăţa de la ei,să fii flexibil şi să-i accepţi pe cei din jur, cu defectele lor, dar să-ți  păstrezi convingerile, să nu ne fie încălcate drepturile şi să suferim de pe urma comportamentelor abuzive.

- Cum pot fi eu tolerant cu cei din jur?:

- Fii binevoitor, ascultă-i pe cei care ţi se adresează, să nu reacţionezi şi să creezi conflicte; ia în considerare punctul de vedere al celuilalt, încearcă să găseşti interesele comune pe care le aveţi, dincolo de diferenţe; nu-i judeca pe ceilalţi pentru lucruri pe care nu le pot controla şi care nu ţin de ei.

-Vă rog să-mi explicați de ce japonezii acordă o mare atenţie respectului, cultivându-l din copilărie prin modul de a gândi,ei spun:,,tot ce fac, să fac ţinând cont de cum se simte celălalt când mă vede sau interacţionează cu mine”.

- Au mare dreptate,pentru că Respectul ne conduce la crearea unui climat de comunicare în care nimeni nu se simte atacat.Privește în jurul tău și vei vedea că buna creştere sau bunul-simţ se vede din atitudinea plină de respect în relaţiile cu ceilalţi,de aceea respectă tot ceea ce te înconjoară şi mai ales respectă valoarea izvorâtă din virtuţi.

- Ce înseamnă recunoștința despre care bunica îmi vorbește mereu?

- În momentul în care simţi recunoştinţă, totul se luminează în calea ta,este o forţă miraculoasă, ca un magnet magic,care generează şi atrage mult mai mult decât ai primit deja, este ca o energie vie care vine din interiorul tău și câteodată rostești așa deodată:,,mulțumesc!”Eu și acum sunt recunoscător părinților,rudelor,profesorilor,celor ce-au trecut cu bine prin viața mea,să faci și tu la fel.

- Despre ce alte valori umane îmi mai vorbiți?

- Iată altruismul ne ajută să evoluăm şi să descoperim adevăratele valori ale umanităţii. Zâmbind şi dăruind neîncetat celor din jur, putem ajunge la un bun echilibru psihic şi fizic,ne va fi astfel mai uşor să trecem peste greutăţi şi necazuri ce par greu de trecut. Să nu uităm integritatea,curajul de a spune adevărul sau bunătatea sufletească cu care poți schimba lumea,încrederea în tine,în cei din casa ta,prietenii,cei ce-ți dau învățătură.

-Și eu și dumneavoastră avem prieteni,este prietenia o valoare umană?

-Dragul meu,prietenia nu trebuie să lipsească din viața unui om și chiar dacă ai un prieten,unul singur,ești mai câștigat decât dacă ai avea o sută,acela însă să fie numit,,sinceritate.E bine să-ți pese de cineva mai mult decât de tine însuți,să-ți faci timp pentru oamenii la care ții, să oferi celor pe care îi iubești și poate chiar străinilor prezența și atenția ta totală,să faci ziua cuiva mai bună, doar pentru că ai fost parte din ea.

-Eu sunt adolescent și familia mea se străduiește să fiu fericit.Spuneți-mi despre fericire!

-Îmi place că explic așa: fericirea este bucuria, jucăușenia, distracția, este o stare de fericire pură…când timpul se oprește, iar tu iubești ceea ce faci. Este ceea ce toți căutăm și o facem în atât de multe feluri: unii încearcă să o găsească prin intermediul banilor, oare le va aduce fericirea? Fericirea se află în interiorul nostru…și este o alegere, niciodată de vânzare. TU decizi când faci din fericire o prioritate și o valoare de top. Cât de diferită ar fi viața ta,dacă ai face din fericire valoarea ta cea mai de preț?

-Voi nota tot ce-mi spuneți,le voi reciti să le înțeleg .mai bine

-În final îți voi vorbi despre PACE. Da…pacea… este dorința de a ajunge în acel loc în care nu mai ai nevoie de nimic,să te simți binecuvântat,este tăcerea din vârful muntelui.Și ne întrebăm: cum ar fi viața noastră,dacă am aduce mai multă pace în ea?

-Domnule profesor,vă mulțumesc pentru explicațiile ce mi le-ați dat.

          Aș vrea să mă înțelegeți măcar dumneavoastră:

Tema aceasta mi se pare foarte,foarte grea pentru vârsta mea,dar voi citi acest interviu și cred că ceva,ceva voi înțelege...poate am noroc și nu va fi așa ceva la examen!!!!!!!!!!!!!!

-Te cred și-ți doresc succes!!! Dar n-am terminat,ascultă o povestioară,sigur o vei înțelege:

 

Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele și valorile umane. Într-o zi, ele au fost anunțate că insula stă să se scufunde. Își pregatiră navele și erau gata de plecare. Doar Iubirea rămase până în ultimul moment.

Când insula era pe punctul să se scufunde, Iubirea decise să ceară ajutor. Bogăția trecu pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă și aceasta îi zise:

 - Bogăție, mă poți lua cu tine?

 - Nu te pot lua, pentru că e mult aur și argint în barca mea, nu am loc și pentru tine.

 Iubirea ceru ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo într-o superbă navă:

 - Orgoliule, te rog, mă poți lua cu tine?

 -Nu, Iubire, aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava.

Atunci Iubirea spuse Tristeții, care trecea pe lângă ea:

 - Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!

- Oh, Iubire, răspunse Tristețea, sunt atât de tristă, încât trebuie să stau singură.

 Chiar și Buna Dispoziție trecu pe lângă Iubire, dar era așa de mulțumită, încât nu o auzi că o striga. Dintr-o dată, o voce spuse :

 - Vino Iubire, te iau cu mine!

Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de bucurie, încât uită să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când sosiră pe țărm, bătrânul plecă. Iubirea își dădu seama cât de mult îi datora și întrebă Cunoașterea:

 - Cunoaștere, îmi poți spune cine era cel ce m-a ajutat?

 - Era Timpul, răspunse Cunoașterea.

- Timpul? se întrebă Iubirea. Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?

Cunoașterea îi răspunse:

- Pentru că numai Timpul este capabil să înțeleagă cât de importantă e Iubirea în viață!