test ușor de ajutor(,,Ultima cursă”de Horia Lovinescu(fragment)+..............)

 

Textul 1

                               ,,Acţiunea se petrece în Bucureşti, în holul casei lui Sergiu. [...]

 MIHAI (care a urmărit atent toată conversația): Ce-ar fi să mergem după-masă la un film? (Nu răspunde nimeni.)

ZAMFIR (lui Sergiu): Știu că nu admiți să mă mai amestec în pregătirea ta, dar cu nopțile pierdute ai putea s-o lași mai moale totuși.

SERGIU: Ai dreptate, nu-mi place să te amesteci.

CLAUDIA: Dacă nu te porți ca un băiețel cuminte, domnul Zamfir o să te tragă de urechi. [...]

SERGIU (enervat, ridicându-se): Eu nu sunt [...] un petrecăreț. Și mai terminați odată cu dădăceala și cu pretențiile astea. (Intră în apartamentul lui, trântind violent ușa.)

CLAUDIA (încearcă să deschidă ușa, dar e încuiată): Sergiu, deschide și cere-ți imediat scuze. (Pauză.) Altfel plec. (Niciun răspuns. Claudia își culege poșeta de pe masă și se îndreaptă spre ieșire.) [...] ZAMFIR: Am impresia că nu prea merg grozav lucrurile între ei. [...]

MIHAI: Nu știu. [...] Trebuie să fie altceva.

 ZAMFIR: Ce vrei să spui?

MIHAI: Că și eu sunt îngrijorat pentru el. S-a schimbat mult de Ia întoarcere și-i sare țandăra din orice. Ca să-ți spun drept, nici nu știu cum să mă mai port cu el.

ZAMFIR: Nu cumva are dreptate când bănuiește că-l menajezi?

 MIHAI: Nu, asta nu-i adevărat, dar...

ZAMFIR: Ascultă, băiatule, pe mine n-are rost să-ncerci să mă duci cu vorba. Și eu mi-am dat seama că atunci când ți-a făcut semn să-l depășești puteai s-o faci. (Mihai tace.) De ce taci? [...] Sportul e sport și ceea ce faci tu o fi frățesc, dar e nesportiv și neserios.

 MIHAI: Zău, nene Zamfir, că n-o fac anume. Deși e limpede că nu-i în forma lui cea mai bună, nu mă pot pune cu Sergiu. (Pauză.) Și acum are nevoie mai mult ca oricând de încredere în el.

ZAMFIR: Pentru asta trebuie ambiționat, nu înșelat. Făgăduiește-mi că la antrenamentele următoare ai să dai tot ce poți. Să vezi cum îl dezmorțim!

MIHAI: Bine, o să încerc.

SERGIU (intrând): De ce tăceți? Tot despre mine vorbeați? Alt subiect de conversație nu mai găsiți? (Se înfurie treptat.) Terminați odată să vă holbați la mine. [...] (Lui Mihai. Are un ton rece, profesoral, dar sub care se ascunde o mare solicitudine*.) Te-am urmărit foarte atent zilele astea. Ești în progres vizibil. Ai câștigat un fuleu* remarcabil și un ritm de ceasornic. Dar nu trebuie să uiți că pentru alergătorul de cursă lungă instalarea într-un stil fix poate fi primejdioasă. Mai ales când ai adversari de talie. Cred că ar trebui să ajungi la o alternanță care să-ți permită...

  (Pe această replică neterminată se stinge încet lumina. E seară. Scena e luminată discret. [...])”

                                                                                  (Horia Lovinescu, Ultima cursă)

*solicitudine – atitudine plină de grijă, de bunăvoință

*fuleu – alergare în pas mare, mâinile mișcându-se în ritmul picioarelor

Textul 2

,, E 4 iulie. Afară sunt în jur de 30 de grade Celsius și e trecut de ora patru după amiaza. Pe tricoul alb are pete mari de transpirație după o oră și douăzeci de minute de joc. Duce în spate geanta cu rachete racordate special pentru el, jucătorul român de tenis la dublu de 1,93 m, 90 de kg și 35 de ani care tocmai a câștigat primul meci la Wimbledonul din 2019.Dacă ar termina acum cu tenisul, Horia ar fi împăcat cu el. La vârsta lui, alți jucători s-au retras deja, dar îi vine rar gândul aceasta în minte. E ceva care apare mai clar când se accidentează. Joacă tenis de pe la șase ani. Ziua lui se împarte între planificarea obiectivelor și identificarea soluțiilor, antrenamente și zboruri. E departe de familie și prieteni în majoritatea timpului. Vrea să se așeze locului, să împărtășească din experiența lui celor aflați la început de drum.A câștigat trei turnee de Grand Slam, la dublu și dublu mixt, a fost numărul 1 mondial și campion la Turneul campionilor – are toate motivele să se oprească.Doar medalia de aur la Jocurile Olimpice îi lipsește.În 2016, la Rio, a luat argint în proba de dublu masculin, împreună cu Florin Mergea, prietenul lui din copilărie. Bucuria câștigului mai mic a fost mai mare decât tristețea ratării primului loc. De fapt, medalia de argint e tot un câștig. Înseamnă că ești a doua cea mai bună echipă din lume, că ești înaintea câtorva sute de echipe din lumea întreagă. Pentru un jucător de tenis, perspectiva din care privește e lucrul care face diferența între evoluție și regresie. Dincolo de Jocurile Olimpice, Horia împarte terenul cu olandezul Jean-Julien Rojer, Juls, cum i se spune. Clasamentul ATP la dublu la final de 2019 cuprinde aproape 2.000 de jucători. Pe locul șase apare numele lui Horia.Așa că nu vrea să se retragă. Și-a ales un sport în care mereu rămâne ceva de învățat, însă probabil în niciun alt sport nu se întâmplă să simți atât de des înfrângerea ca în tenis. Săptămână de săptămână sunt meciuri de jucat, nu există sezoane ca la fotbal – ai un an competițional care durează aproape un an calendaristic. E doar o mică pauză în noiembrie-decembrie. Te oprești dacă te accidentezi sau nu vrei să joci, ceea ce li se întâmplă rar celor din Top 50.La Wimbledon, unde m-am dus să-l văd jucând, șase echipe vor fi înfrânte: nu contează dacă în primul meci sau în finală ori dacă într-un meci de 50 de minute sau de patru ore jumate – contează că sunt șanse mai mari să fii învins decât învingător.Horia știe azi că a pierde e parte din drum. Se simte mai echilibrat emoțional, dar mai provocat fizic. Din 2003, când a trecut la profesioniști, a adunat aproape 450 de victorii și 250 de înfrângeri, deci a fost învingător și înfrânt de atât de multe ori, încât nu mai arată pe chipul lui rezultatul meciului. Oricum, între „a face” și „a arăta”, va alege întotdeauna „a face.”„Acum eu sunt în momentul în care mă îndrăgostesc din nou de tenis și de plăcerea de a juca sănătos, și de a merge, și de a fi competitiv,  de a mă antrena, de a juca la Wimbledon meciuri din astea dramatice, asta mă motivează să nu mă gândesc la retragere.”Echipele de tenis la dublu au un punctaj care se reflectă în clasamentul pe echipe, dar fiecare jucător are și un punctaj propriu care trebuie îmbunătățit în vederea menținerii în top și a calificării...Punctele sunt importante,dar loialitatea este lucrul pe care Horia îl prețuiește cel mai mult în tenis.Tocmai de aceea,echipele care ajung în top sunt echipe sudateTenisul la dublu presupune mai mult decât a aduce doi tenismeni împreună pe un teren cu o lățime de 2,74 m mai mare decât cel utilizat la simplu.Lui Horia îi place să construiască împreună cu celălalt o relație și un plan de bătaie.”

                (Diana Bădică,Alex Gâlmeanu,,Dacă respiri,ești bine”,în revista DOR,nr.39/2020,p.60)

Opera dramatică este textul în care autorul își exprimă gândurile, ideile, viziunea în mod indirect, prin intermediul unor personaje angajate într-o acțiune ce se derulează în fața spectatorilor, fiind generată de conflicte puternice. Operele dramatice sunt destinate a fi reprezentate pe scenă,se impun anumite limite în ceea ce privește amploarea în timp și în spațiu a acțiunii prezentate. Fragmentul citat aparține unei opere dramatice, „Ultima cursă” (1974)are ca temă conflictul între generaţii.

      Dialogul dramatic este principalul mod de expunere. Personajele schimbă replici într-un ritm foarte viu, alert, cu intensitate și dramatism.Propunerea lui Mihai nu este ascultată de nimeni,pentru că în atenția celorlalți este Sergiu,căruia i se reproșează timpul pierdut.Intrigat,acesta pleacă,iar dialogul continuă între Mihai și Zamfir,amândoi îngrijorați de starea lui Sergiu,se pare că devenise irascibil,că-și pierduse încrederea în pregătirea lui de sportiv.Zamfir îi reproșează lui Mihai că la ultimul antrenament își protejase fratele,deși putea să-l întreacă.Promisiunea lui Mihai este că îl va solicita mai mult în următoarele antrenamente.Discuția tensionată este întreruptă de reapariția lui Sergiu,care este nemulțumit că a devenit subiect de discuție și îi atrage atenția fratelui său că nu trebuie să se mulțumească cu progresul în care este,că,,stilul”său ,,fix”poate fi ușor învins de concurenți și că o altă alternativă în antrenament ar fi benefică.

   Personajele din acest fragment sunt:Sergiu,un tânăr ce se antrenează alături de fratele său;orgolios,nu admite să i se dea sfaturi și supărat iese din scenă.Când revine cuvintele pe care i le adresează fratelui său dovedesc o gândire matură,profesională a unui sportiv,dă indicații cu generozitate. Mihai observă schimbarea din atitudinea lui Sergiu și promite că nu-l va mai proteja în viitoarele antrenamente,pentru a-i da posibilitatea să performeze,ambiționându-l.Zamfir este un om matur ce-i observă pe cei doi frați în antrenamentele lor,iar observațiile lui sunt exprimate cu hotărâre,convingându-l pe Mihai că  spiritul de competiție și fairplay-ul sunt necesare, iar felul cum să le trateze pe ambele reprezintă un bun mijloc de a-l ajuta pe Sergiu,pentru a performa.Claudia este o apariție discretă,ocrotitoare cu Sergiu.              

  Personajele comunică prin intermediul dialogului ,autorul neintervenind deloc in text,decât prin didascaliile(indicațiile scenice) care sprijină jocul actorilor,exprimând atitudinea lui Sergiu față de cei prezenți, ritmul vorbirii, direcţia adresării,spațiul scenic.

  (Fiecare intervenție a personajelor se numește replică,personajul care o dă este numit la început, se fac unele indicații scenice(didascalii) privind jocul acestuia).

=caracterizarea unui personaj din fragment:

În acest fragment, dialogul are loc, în holul casei lui Sergiu, între acesta, prietenii săi, Claudia și Mihai, și Zamfir, care este antrenor de atletism.

Sergiu este personajul principal din acest fragment,caracterizat atât direct și indirect.Este un alergător de performanță,se simte ofensat la observațiile celor din jur,de aceea este neprietenos,are o problemă de conștiință, simte că toată cariera sportivă îl apasă și se află într-un impas.

Este caracterizat indirect prin comportamentul său,prin tonul vocii sale:enervat,dorește să scape de ,,dădăceala”,grija prietenilor și să fie lăsat să fie singur. La recomandarea lui Zamfir să nu mai piardă nopțile, Sergiu se consideră nedreptățit și se închide în camera lui, refuzând să iasă în ciuda intervenției prietenei sale, Claudia.Se reîntoarce tot supărat și îi face lui Mihai câteva observații legate de evoluția sa la antrenamente.  Acest tânăr temperamental trece printr-o perioadă grea în pregătirea lui de sportiv,iar faptul că se depărtează de ceilalți nu îl va ajuta cu nimic.

Caracterizarea directă reiese din dialogul lui Zamfir și Mihai,care discută despre situația lui Sergiu, despre care cred se întâmplă ceva,fiindcă este nervos,nerăbdător.Zamfir îi reproșează lui Mihai că, la antrenamente, nu aleargă la valoarea lui, pentru a nu-l supăra pe Sergiu, pe care îl consideră superior,îl protejează. Deși Mihai neagă, este evident că Zamfir a ghicit ce se întâmplă. Mihai afirmă că dorește să-i redea lui Sergiu încrederea în forțele proprii, dar antrenorul îl contrazice, spunând că nu menajându-l își va ajuta prietenul, ci stimulându-i ambiția. Mihai tace,recunoscându-și vinovăția în fața reproșului antrenorului,era adevărat că se lăsa intenționat depășit de fratele său,Sergiu.Pus în relație cu cei doi,Sergiu se dovedește rebel,neascultător, îndărătnic.Toți doresc ca Sergiu să-și recupereze identitatea,echilibrul sufletesc,chiar dacă simte sfârșitul carierei sale de sportiv.

=rolul didascaliilor din primul text

Didascaliile,indicațiile scenice, au un rol important în dezvoltarea acțiunii și în conturarea portretelor personajelor. Dialogurile sunt completate de aceste indicații scenice.

Prima dintre ele are rolul de a fixa locul acțiunii: în București, în casa lui Sergiu.

Altele conțin indicații referitoare la acțiunile și gesturile personajelor, la stările lor sufletești, la tonul vocii lor, la pauzele în vorbire. Unele sunt mai semnificative decât altele. De exemplu,este notată atitudinea lui Mihai și tăcerea la propunerea lui; apoi ieșirea personajului Claudia din scenă este indicată între paranteze: „Claudia își culege poșeta de pe masă și se îndreaptă către ieșire.” Alte câteva se referă la Sergiu, completându-i portretul schițat prin dialog. Didascaliile „enervat, ridicându-se....Intră în apartamentul lui, trântind violent ușa.....se înfurie treptat” trasează câteva linii elocvente chipului acestui tânăr temperamental, care trece printr-o perioadă mai grea. O altă didascalie semnificativă este „Mihai tace”, care indică atitudinea personajului în fața reproșului antrenorului,fiindcă se lasă intenționat depășit de prietenul său. Mai mult decât o replică, această didascalie indică recunoașterea vinovăției.

=asociază textul-fragment din,,Ultima cursă”cu un alt text literar,prezentând o valoare comună prin referire la câte o secvență din fiecare text.

   Pot alege din romanul,,Creșarii”un personaj,pe Ursu este un sportiv perfecționist ale cărui calități sunt loialitatea,vrednicia,curajul,nu șovăie niciodată, dacă e nevoie să-și salveze prietenii.Ursu este vlăjganul cu forța herculeană,în calitate de ,,cireșar” își pune forța sa impresionantă în slujba grupului, altruismul său manifestându-se și pentru fiecare prieten în parte - pentru Dan, pentru Tic, pentru Lucia pe care îi salvează sau îi ajută să treacă de anumite primejdii. Forța fizică nu presupune lipsa de tandrețe, pentru că Ursu are față de Lucia sentimente deosebite, pe care însă nu le exteriorizează, dovedind însă multă afectivitate atunci când se află în preajma ei. Dispune de o inteligență pe măsura forței, întrucât își dă seama de locul unde există ușa secretă a încăperii în care se afla documentul:,,Privirile vulturești ale lui Ursu descoperiră, însă, ceva într-un tufiș". Era un zid,,și-ncă un zid misterios", cum precizează Ursu. Perspicace, săpând în jurul zidului, constată că acesta se prelungea cu o ușă. Tenace,perseverent, hotărât și isteț, dezleagă, împreună cu Victor, cheia documentului scris de logofătul Zogreanu și, curajos, se află în acțiunile cele mai riscante, pentru a descoperi castelul și a o salva pe ,,fata in alb.”

 

     sau un alt text:        

Mihail Sebastian, în romanul ,,Accidentul”,  descrie un personaj în plin antrenament de coborâre, arată deopotrivă euforia și senzațiile, trăirea intensă a primelor zboruri pe skiuri. 

Nora este femeia ce dorește o schimbare și îl invită pe Paul într-o coborâre prin zăpadă,este hotărâtă și pornește înainte,pentru  a încerca drumul ca o adevărată călăuză.Are grijă pe drum să urmărească mersul prietenului ei.Invitația sinceră de a asculta concertul de la biserică este felul curajos de a-și depăși amândoi limitele.Momentul când îi arată lui Paul luminile Brașovului este ca o ieșire din întunericul greutăților,o eliberare. Coborârea dificilă,amețitoare  a lui Paul prin zăpadă este o lecție de curaj,de voință, orice coborâre şi orice cădere o simte ca o eliberare a sufletului,ca o  depășirea a propriilor limite.Are încredere în Nora și o urmează în aventură,simte că va învinge prin perseverență,deși muntele,zăpada,aerul rece,brazii păreau că-l opresc ,rănindu-l,din încercarea lui de a ajunge la lumină,ca o speranță.

                  „Avea în fața ochilor numai întinderi albe de zăpadă, pe care se vedea zburând. Închise ochii și încercă să suspende în el orice gând, ca în acea tulburătoare senzație de plutire, de zbor, de cădere. Ce era de neimaginat, de neregăsit, era tăcerea adâncă ce se făcea în el în acel moment”, dar și eșecurile începătorului: „Paul căzu de nenumărate ori. Nimic din ce învățase pe teren nu-i mai servea acum. Lucruri pe care sus, la Turing –Club, reușea să le facă destul de corect deveneau acum din nou imposibile. Dinspre vârf coborau grupuri de schiori, pe același drum îngust, marcat de triunghiuri galbene. Îi auzea chiuind în urma lui, de la mari distanțe, și, pentru că nu se putea feri la timp din calea lor, se arunca singur în zăpadă, la marginea drumului, lăsându-i să treacă”.

              o părere:

Nu cred că din acest fragment(alegere nefericită),,Ultima cursă”s-a înțeles că e vorba despre pregătirea a doi sportivi.De unde să înțeleagă un copil de clasa a8a că,,Ultima cursă”nu este doar o piesă cu și despre sportivi,ci o radiografie a condiției celebrității,un examen sever și sincer al legăturii dintre ideal și realizarea lui?,,Cursa”este o metaforă ce vizează orice activitate umană,pledând pentru autodepășire.Sergiu este un celebru alergător,nici înfumurat,nici resemnat,lucid și cu măsură își analizează sfârșitul carierei sportive,copleșit de ani și eforturi.Fratele său,Mihai,este pe prima treaptă a afirmării,dar are îndoieli,ezitări.

 =crezi că a câștiga înseamnă loialitate față de echipă,pentru a suda relațiile dintre membri?

 Am citit într-un eseu că loialitatea e un fenomen emoțional care se câștigă cu eforturi. Când vine vorba de loialitate față de o echipă sportivă,aceasta se poate baza pe talentele sportivilor, aspectul lor fizic,succesele,înfrângerile,perseverența.... Loialitatea poate fi bazată pe încrederea în integritatea, puterea, abilitatea unei persoane. Încrederea este un concept important în relațiile dintre oameni.În sport,dar și în alte activități loialitatea reprezintă sinceritate, deschidere, corectitudine, noblețe, onestitate, respect. 

Horia a înțeles că a fi loial înseamnă să facă ceea ce a promis, chiar dacă împrejurările s-au schimbat,astfel, între „a face” și „a arăta”,a ales întotdeauna „a face”,a construit împreună cu celălalt din echipa de dublu o relație și un plan de bătaie,înțelegând că echipa lor trebuie să fie,,sudată”,un tot,de parcă ei doi ar fi unul.

De la un astfel de sportiv am înțeles că loialitatea este o virtute a oamenilor maturi,înseamnă o datorie pe care o au nu doar cu cei din jur dar și cu ei înșiși, este o datorie să își apere în ceea ce crede și în cine crede.

Când suntem loiali reușim să ducem prietenia sau orice alt tip de relație până la etapa ei cea mai profundă,așa am înțeles din atitudinea tenismenului Horia Tecău. 

Cu toate acestea loialitatea implică un compromis ce merge mult mai departe,înseamnă ca omul să fie cu un prieten la bine și la rău, să lucreză nu doar pentru că trebuie,ci pentru ca îi face plăcere.

Loialitatea este cheia care ne permite să avem din start un succes garantat în orice relație,nu conteaza de ce tip ar fi ea.

Loialitate este esențială în prietenie, oamenii se împrietenesc prin intermediul loialității reciproce.

Consider că este de datoria noastră să fim loiali celor care depind de noi și noi de ei: familiei, prietenilor,celor ce ne îndrumă.

Înțeleg că loialitatea se relaționează puternic cu alte virtuți precum prietenia, respectul, responsabilitatea și onestitatea și astfel poți câștiga orice MECI ÎN VIAȚĂ.

Deci,loialitatea nu apare ca o consecinţă a unui sentiment,ea este rezultatul gândirii noastre, pentru a alege ceea ce este corect. Și astfel realizăm că relaţiile pe care am ştiut să le păstrăm se datorează în mare parte loialităţii.

În concluzie, pentru a menține o prietenie,o echipă și, pentru a evita să-i fac rău unui prieten,unui partener, înfrunt pe oricine, pentru că am principii oneste, pentru că laşitatea și prostia unora nu-mi provoacă frica, pentru că am conștiința curată și nu îi las pe,,ai mei” când lucrurile se fac urâte, pentru că sunt loial.

                  Loialitatea este o valoare, iar cine e trădător rămâne singur. 

   LOIALITÁTE = cinste, credinţă, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie.