,,Să plângi tu plânsul tuturora…
Din zbuciumul eternei lupte,
Să smulgi
fulgerătoare versuri
Bucăți din inima ta rupte…
S’aprinzi în
bolta vremii aștri,
Din zborul
tristului tău gând…
Văpaie!…Ce-o să-i pese lumii
Că tu te mistui luminând!?”
Alexandru Vlahuță
pentru Eminescu
Eu cred că spaţiul temporal 15 ianuarie – 15 iunie are
deja o ciclicitate mistică. Poetul se naşte în fiecare 15 ale primei luni a
anului, pe 15 iunie se duce să moară puţin ,iar celelalte şase luni ale anului
se purifică în Nirvana creştină, pentru a reveni iarăşi în orizontul de
referinţă al românilor. De fapt, ziua de naştere fiind oarecum în apropierea
Crăciunului, iar ziua morţii aproape de ziua Învierii şi Înălţării la cer a lui
Isus Hristos, momentele de referinţă ale vieţii lui Eminescu se înscriu între
coordonatele principalelor sărbători ale creştinătăţii ortodoxe.
Dumnezeu a creat lumea, dar fiul lui Dumnezeu – Eminescu
a creat neamul românesc!!!!!!!!!!
