Martie
s-a grăbit să vină!și-n fiecare an vrea să ne arate că primăvara va dura o
veșnicie,că pomii toți cu trunchiurile-n floare privesc spre orizontul
pierdut, unde soarele cu buze roșii săruta-n creștet noaptea micșorată,când
nenumarate călătoare revin din depărtare aducând pe aripi o adiere de vânt
parfumat al noului,al melodiei.
Și-atunci
eu dorindu-mă fulg, mă iau la întrecere cu norii ce fug de hohotul cerului
albastru,iubesc primăvara îndemnându-vă să priviți:ramurile îmbobocite,aripile
păsărilor, soarele auriu,o melodie de Vivaldi,pe care vi le-am adus și, fără să
vă cer voie, vă invit să înlocuți un mare actor savurând un parfum și dansând
tangoul,aplecați spre sălciile plângătoare șoptind în fiecare ureche:-Nu știți
c-a venit primăvara?
...că fiecare zi plină de lumină vă face să vă amintiți că trăiți?
...că fiecare verde cerșește atenția?
...
că narcisele galbene își scutură delicat clopotele din cununile de stele?
… și că nu trebuie să căutăm perfecțiunea înfloririi?
!!!să ne lăsăm purtați de sunetele unei viori,împletind
șireturi de legat viața-roșu și alb-cu reflexe de
lumină și argint!!!!!!!!!!!!
