poezia--Toamnă la Miorcani de Ion Pillat(o alegere neinspirată pentru simulare)

Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasa
O lumina invelita in marame de matasa.
Vin iar carele-ncarcate si cu spice, si cu vis
Si pe ceruri linistite si in suflet si-au deschis
Unghiul dorului de duca stolurile de cucoare.
Mori de vant nostalgic-nalta aripile calatoare
Si se lasa in durere sa zdrobeasca graul nou.
Pasii tineretii mele ma urmeaza in ecou,
Umbra mea de altadata umbla-n miezul umbrei mele.

In gradina aurita de lumina si de frunza —
Rodu-n care o dulceata inteleapta sa se-ascunza.
Poate-un om atunci sa vina sa-mi culeaga cate-un vers
Cum din prun culegi o pruna fara-a te opri din mers,
Insetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea,
O sa-i para — cine stie — mai putin amara sarea
Lacrimelor sale-n drumul de dureri si dor ascuns
Binecuvantarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.

 Opera lirică este creația în care autorul își exprimă, în mod direct, ideile, emoțiile, apelând la un limbaj artistic. Poezia ,,Toamnă la Miorcani” de Ion Pillat este un text liric, pe tema naturii și o meditaie despre soarta omului ,despre existența lui . ( La Miorcani Ion Pillat și-a petrecut veri multe, încă din copilărie.) Titlul este un substantiv,,toamnă”anotimp al declinului,timp mijlociu al vieții,al culegerii roadelor naturii,dar și ale creației

            Un prim argument în favoarea acestei afirmații îl reprezintă subiectivitatea textului, o descriere subiectivă a unui peisaj de toamnă, realizată prin imagini vizuale.Poezia debutează printr-o imagine panoramică descrisă într-o lumină neclară,învăluită de fire de nori tulburi.Metafora ,,marame de mătase”delicată ,este o imagine vizuală a cerului,sufletul Universului.Enumerația din primul vers cuprinde un peisaj amplu pe care privirea îl cuprinde și apoi coboară pe drumul pe unde ,,vin carele-ncărcate”cu spice-semn al belșugului,cu vis-aspirația secretă a aventurii tainice a ființei.Dar ,,stolurile de cucoare”exprimă lupta luminii cu întunericul pe cerurile ,,liniștite”și-n sufletul cu dor de ,,ducă”,sentiment profund și răvășitor ,neliniște și nostalgie.Asemănarea aripilor călătoare cu ,,mori de vânt”accentuează destinul ființei în trecerea timpului,în aspirația sufletului către cunoaștere într-un peisaj al melancolie,al durerii de a distruge,,grâul nou”,metaforă a vieții,a renașterii. Monologul liric al poetului este o privire înapoi a timpului trecut pe care-l aude ca un ,,ecou”,o repetare a imaginilor zilelor ,,de altădată”ascunse-n,,miezul”-interiorul unde sunt trăirile propriei ființe. Eul liric individual poate fi sesizat prin prezența adjectivelor posesive,,mea,mele”.

Meditația poetului își găsește spațiu într-o oază a luminii ,a cunoașterii,a perfecțiunii ,a unui început,,grădina aurită”,loc în care ,,dulceața”-mulțumirea sufletească se ascunde.Comparația  culegerii roadelor creației de ,,un om”cu adunatul ,,unei,,prune” fruct aducător de noroc , dar al naturii,,fără-a te opri” din mersul vieții semnifică dăruirea cuvintelor din opera poetului celui care își caută ,,alinarea”,domolirea sufletului plin de dureri și dor.Și-atunci poetul se simte binecuvântat în semnul de recunoștință a celuia care-i înțelege versul,cuvintele .

            Un alt argument îl reprezintă aspectul descriptiv și confesiv al textului realizat prin exprimarea directă a imaginii naturii în anotimpul toamnei, dar și cadrul meditației prin care poetul își dăruiește roadele creației celor îndurerați de viață.Decorul toamnei,versul domol și amplu,îmbinarea neobișnuită a cuvintelor arată o TOAMNĂ simbolică . Substantivele si adjectivele sunt plasate în sintagme care,din punct de vedere stilistic,formează figuri de stil:epitete:,,învelite,liniștite,nostalgic,aurită”;metafore:,,pașii tinereții,miezul umbrei,dulceața înțeleaptă”. Repetarea adverbului,,poate”și construcția,,cine știe”exprimă îndoiala,dar și speranța că versurile,creația sa vor alina un suflet .
Rima pereche, ritmul trohaic,măsura de15- 16silabe în construcția strofelor creează o cursivitate deosebită a discursului liric și sporește caracterul confesiv  al poeziei,iar muzica versurilor vine din ecourilor auzite şi transmise mai departe în poezie.

            În concluzie, prin argumentele dezvoltate mai sus, am arătat că poezia citată aparține genului liric.