Compunere=întâmplare dintr-o tabără-vara
Sunt în tabără,departe de oraș ,de casă,de confort.Am
plecat ,ca să fiu alături de colegii-prieteni.Într-una din zile, am făcut
o drumeţie pe traseul montan Poiana Brașov - Cristianu Mare. A fost
frumos,dar greu pentru mine,pieton de oraș,dar glumele ,muzica auzită a
pietrișului ce se rostogolea sub pașii noștri,aerul tare, pozele cu peisajele de vis ,ca din
filme,m-au făcut să uit de oboseala pe care o simțeam din când în când. Cea mai
frumoasă poză a fost aceea în care am surprins de pe vârful unui munte golaș,
popasul unui vultur..
N-am simțit când vântul s-a înteţit puţin. Era o atmosferă numai bună pentru înălţatul unui zmeu,a strigat unul dintre băieți.Era un desen cu o pasăre,colorat. L-am urmărit cum s-a ridicat la cer atât de sus, brăzda atât de frumos înaltul cerului, încât nu am răbdat să nu fac un filmuleţ cu telefonul. Deodată s-a petrecut ceva incredibil: un vultur apărut din senin,probabil cel văzut adineauri, a luat în plisc zmeul,s-a rotit deasupra noastră și a plecat, lăsându-ne încremeniți.Srigăte,râsete,alauze,dar pasărea nu auzea.Unde zboară?Sus...unde se-avântă ei,vulturii.Este un zăgan-cuvânt moștenit din limba dacilor,ne explică un om de la cabană,se numește Adonis. Este o pasăre maiestuoasă, cu un penaj ce îmbină portocaliul-ruginiu cu negrul într-o combinație inegalabilă.Zboară alături de parapantiști,se întrece cu ei,crezând că fac parte din neamul lor.Vulturii îi spun omului că, dacă va zbura cu ei, va deveni mai puternic.Iar omul li se alătură.Oare ce văd ei de-acolo de sus?Văd altfel pământul,marea,oamenii?Sigur ,ei văd Raiul pământului,cred în verdele,culoarea speranței,cred în bucuria de pe chipul oamenilor.
Spre seară,am coborât obosiți,povestindu-ne întâmplarea cu vulturul și, nerăbdători ,toți așteptau să vadă filmul meu al cărui personaj era un vultur-zăganul.La focul din mijlocul taberei am povestit întâmplări cu vulturi pe care,unii,le citiserăm sau le auzisem de la bunici....
N-am simțit când vântul s-a înteţit puţin. Era o atmosferă numai bună pentru înălţatul unui zmeu,a strigat unul dintre băieți.Era un desen cu o pasăre,colorat. L-am urmărit cum s-a ridicat la cer atât de sus, brăzda atât de frumos înaltul cerului, încât nu am răbdat să nu fac un filmuleţ cu telefonul. Deodată s-a petrecut ceva incredibil: un vultur apărut din senin,probabil cel văzut adineauri, a luat în plisc zmeul,s-a rotit deasupra noastră și a plecat, lăsându-ne încremeniți.Srigăte,râsete,alauze,dar pasărea nu auzea.Unde zboară?Sus...unde se-avântă ei,vulturii.Este un zăgan-cuvânt moștenit din limba dacilor,ne explică un om de la cabană,se numește Adonis. Este o pasăre maiestuoasă, cu un penaj ce îmbină portocaliul-ruginiu cu negrul într-o combinație inegalabilă.Zboară alături de parapantiști,se întrece cu ei,crezând că fac parte din neamul lor.Vulturii îi spun omului că, dacă va zbura cu ei, va deveni mai puternic.Iar omul li se alătură.Oare ce văd ei de-acolo de sus?Văd altfel pământul,marea,oamenii?Sigur ,ei văd Raiul pământului,cred în verdele,culoarea speranței,cred în bucuria de pe chipul oamenilor.
Spre seară,am coborât obosiți,povestindu-ne întâmplarea cu vulturul și, nerăbdători ,toți așteptau să vadă filmul meu al cărui personaj era un vultur-zăganul.La focul din mijlocul taberei am povestit întâmplări cu vulturi pe care,unii,le citiserăm sau le auzisem de la bunici....
