Dincolo
de semnificaţia sa principală, de semn al păcii și al speranței, deoarece leagă cerul de pământ, curcubeul reprezintă
legământul cel nou prin Întruparea şi Moartea Domnului Iisus Hristos, este
Chipul păcii, simbolul Fecioarei Maria, împăcarea lumii cu Dumnezeu.Cele şapte culori ale
curcubeului sunt privite ca cele şapte Taine pe care fiecare om le
primește la naștere.Am privit curcubeul ca pe un pod plutitor al cerului,o scară cu șapte culori,un
portativ cu șapte note muzicale,un calendar cu cele sapte zile ale săptămânii.
Știam de la orele de fizică așa: Curcubeul este, din punct de vedere ştiinţific, un fenomen optic şi
meteorologic atmosferic manifestat prin apariţia pe cer a unui spectru de forma
unui arc colorat, atunci când
lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. Curcubeul se observă după ploaie, când soarele
este apropiat de orizont. Uneori se poate produce şi curcubeul
de Lună -curcubeul lunar sau curcubeul din timpul nopţii, care poate fi
observat în nopţile senine cu Lună Plină.
După o ploaie de vară,am ţinut curcubeul în palmă,l-am privit și l-am văzut ca o tapiserie cerească ţesută de vânt,o punte de culori pe care pot urca spre tăriile cerești; altădată o mână nevăzută a aruncat ,precum valurile marii când se izbesc de stâncile de la țărm, culori care aduc ochilor mângâierea bucuriei nemărginite... le simți ca un balsam sufletesc. Fiecare culoare îmi spune:deschide-ți inima și sufletul și îndreaptă-te către frumos,fiindcă speranța ta de mai bine nu va rămâne fără răspuns și mai ales,fără un ecou nedefinit și totuși,atât de fermecător.. .să nu disperi...trimite lumii tot ce ai mai frumos și mai bun în tine și radiază de necuprinsul care fascinează un timp care se scurge neîncetat și care totuși,câteodată,ca un dar divin,se mai oprește în loc,pentru tine anume și pentru ce va mai fi...
Astfel gândesc vorbind cu astrele și rugându-le să nu uite niciodată să-mi arate toleranța divină,prin magnificul Curcubeu al vieții.
După o ploaie de vară,am ţinut curcubeul în palmă,l-am privit și l-am văzut ca o tapiserie cerească ţesută de vânt,o punte de culori pe care pot urca spre tăriile cerești; altădată o mână nevăzută a aruncat ,precum valurile marii când se izbesc de stâncile de la țărm, culori care aduc ochilor mângâierea bucuriei nemărginite... le simți ca un balsam sufletesc. Fiecare culoare îmi spune:deschide-ți inima și sufletul și îndreaptă-te către frumos,fiindcă speranța ta de mai bine nu va rămâne fără răspuns și mai ales,fără un ecou nedefinit și totuși,atât de fermecător.. .să nu disperi...trimite lumii tot ce ai mai frumos și mai bun în tine și radiază de necuprinsul care fascinează un timp care se scurge neîncetat și care totuși,câteodată,ca un dar divin,se mai oprește în loc,pentru tine anume și pentru ce va mai fi...
Astfel gândesc vorbind cu astrele și rugându-le să nu uite niciodată să-mi arate toleranța divină,prin magnificul Curcubeu al vieții.
Îi spun omului pe care-l privesc că prietenia
noastră este ca un curcubeu: roșie ca un măr dulce cules din pomul
vieții; portocalie
asemenea unei flăcări arzânde, care nu se stinge niciodată; galbenă ca soarele care
îi luminează ziua;
verde asemenea unei plante, care nu se va ofili; albastră precum apa, care
este atât de limpede;
purpurie ca floarea fericirii, care înflorește și aproprie sufletele,indigo ca
visele de noapte...este sensibilitatea . Culorile se aşază pe aripile fluturilor și pe obrajii
oamenilor, iar aceştia devin mai buni şi mai fericiți, zâmbesc şi uită tristețea
cenuşie și-atunci... scriu despre iubire înmuindu-mi pana în culorile curcubeului.
