,, Căprioara se
îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare,
printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia
lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora
numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa.
Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi
aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce
puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile
ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă
ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca
nişte lugere.
Dar trebuie să
scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara
conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră
apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce
pătrunde în inima întunecată, ca un iad, a pădurii.”
În acest
fragment narativ,autorul,Emil Gârleanu,prezintă acțiunea unui personaj-animal,căprioara,care este hotărâtă
să pornească spre vârfurile de stâncă,să-și lase iedul,,rătăcit”,singur ,ferit
de dușmani.
În fragment este utilizată narațiunea,iar autorul
pătrunde în gândurile de protecție ale căprioarei, dar și neliniștite.O ușoară
descriere a alergării celor doi:căprioara conștientă în dorința de a-și salva
puiul,prevăzătoare, iedul,delicat,naiv,jucăuș.Acțiunile sunt dinamice,rapide
exprimate prin verbe la timpul prezent,amenințarea plutește în aer.Natura sălbatică
și grandioasă îi oferă protecție cu verdeața abundentă,cu întunericul
protector,este un drum între viață și moarte.
Indicii spațiali
sunt multipli,bine căutați pentru protecția iedului-exprimați prin
substantive:,,stâncă,locuri,poiană,bolți,hrube,pădure,iar repetarea
adverbului,,acolo”accentuează un anumit loc al protecției. În țesătura epică a
scrierii sunt strecurate epitete
care arată îndrăzneala
căprioarei:,,fulgerătoare,îndrăznețe,amețitoare”,delicatețea și naivitatea
iedului care face dovada unei forțe în mișcări:,,voinicește,vesel,subțiri”.Comparațiile
punctează unele elemente de cadru sau
stări sufletești sunt caracterizate diferite acțiuni relatate prin narațiune:.,,ca și cum ar mirosi,ca o săgeată,ca
niște lugere...ca un iad”.
Naratorul
urmărește insistent desfășurarea acțiunii epice,evocând întâmplarea.
