balada populară,,Cicoarea și soarele”

,, Pe pârâu de rouă
Plimbă-mi-se, plimbă
tânără mlădiţă
prin rouă desculţă,
Zâna florilor,
floarea zorilor,
rouă adunându-şi
paharul umplându-şi,
şi ea mi-se crede
că nimeni n'o vede.

Dar o a văzut
drăguţ sfântul soare;
şi cum o-a văzut
mult că i-a plăcut
şi 'n grab'a mânat
doi luceferi,
peţitorii ei.
În cas' de-au intrat,
ea i'a 'ntâmpinat
şi mi-i-a 'ntrebat:
- "Doi luceferi,
ospeţitorii mei,
treceţi de-odihniţi
şi vă veseliţi!"
Dar ei răspundeau,
din gură-i ziceau:
- "N'am venit s'odihnim,
să ne veselim,
ci-am venit să peţim
şi să logodim;
vrei pe sfântul soare,
că el e mai mare?"

Ea de-i auzi,
din grai le grăi:
- "Ba, eu n'oi voi,
soare soţior,
că-i tot călător,
ziua peste sate,
seara peste munte
şi noaptea
pe ape!"
Doi luceferi
peţitorii ei,
se 'ntorcând la soare
i-au spus de urmare.
Soarele s'aprinse
de necaz, şi zise:
- "Lăsaţi-mi-o 'n pace
că mi-o voiu preface
în fragedă floare,
floare de cicoare
cu ochi după soare;
Când oi răsări
ea s'o 'nveseli;
când oi asfinţi,
ea s'o ofili;
când oi scăpăta,
ea s'o aduna!"

                     (balada populară, Cicoarea și soarele)

Baladele sunt clasificate în:

- balade istorice:Constantin Brâncoveanu;Radu Calomfirescu.....

 - balade eroice :Toma Alimoş;Corbea;Gruia lui Novac;Iovan Iorgovan....

- balade haiduceşti :Iancu Jianu;Pintea Viteazul....

  balade fantastice :Soarele şi Luna;Cicoarea și soarele....

 - balade legendare :Meşterul Manole.....

- balade păstoreşti :Pe-o Gură de Rai;Mioriţa;Codreanu.....

 - balade familiale :Brumărelul;Crăişor cu mult dor; Ghiţă Cătănuţă....

Balada populară este o specie a genului epic în versuri, de mare întindere, uneori şi cu caracter liric  sau dramatic  în care sunt relatate întâmplări cu caracter istoric, legendar, fabulos, eroic, familiar, fantastic.Balada populară,,Cicoarea și soarele”este fantastică (în balada fantastică protagoniştii umani înfruntă fiinţe sau forţe supranaturale; temele sunt preluate, multe dintre ele, din legendă şi basm, iubirea dintre un astru şi un pământean, înfruntarea unor apariţii monstruoase). Sunt vizibile elemente specifice legendei în această creație populară.

     Un prim argument îl reprezintă acțiunea simplă care urmărește un singur fir narativ. Autorul anonim narează câteva aspecte importante dintr-o poveste veche despre,,zâna florilor”îndrăgită de Soare, izvorul luminii, al căldurii.

În prima parte a baladei este descris un peisaj paradisiac străbătut de ,,un râu de rouă”,râu al vieţii cu apa pură ce aduce renașterea și înflorirea,curățenia sufletească,armonia.Pe râul de rouă ,,Zâna florilor”aleargă,,desculță”ca  dorinţele, sentimentele să i se-mplinească,ea este și ,,floarea zorilor”o ,,mlădiță” neprihănită,gingașă, răsărită în ora vieţii paradisiace,a făgăduinței, dar şi cea a încrederii în sine,în existenţă.Ferindu-se de orice privire,își adună roua dătătoare de viață,de înviere.Soarele o vede și-i trimite pe cei,,doi luceferi”-mesageri solari,mijlocitori între soare și oameni ca pețitori.Dialogul dintre zână și luceferi este prietenos ,iar zâna refuză dorința soarelui de a-i deveni soțioară,pentru că este,,călător”schimbător,nestatornic,colindând zi și noapte,,sate,munte,ape”, se află mereu pe drumurile lui cerești.Ca pedeapsă pentru refuzul dragostei,astrul zilei -veșnicul călător-sau pentru nesăbuința ei de a aspira la o asemenea dragoste inegală este transformată în cicoare,floarea albastră. De atunci, fata-cicoare este obligată să-și îndrepte ziua privirile vesele către Soare, urmându-l în drumul său pe cer,iar seara, când astrul apune, își pleacă și ea capul,ofilindu-se și  murind... Albastrul este culoarea adevărului,îndeamnă la calm și reverie,nostalgie.

   Un alt argument este prezența personajelor fantastice: Zâna florilor ,o ființă fermecătoare fiind nesupusă existenţei reale.Ca o floare culege rouă ,duce o graţioasă existenţă aeriană pe tărâmul fanteziei. Gingăşia ei feminină  este din flori.Dialoghează firesc cu cei doi luceferi, trimișii soarelui îndrăgostit,dar refuză o viață alături de astrul luminii,izvor al vieții și al morții,călătorul neobosit ce străbate pământuri și ape.Orgolios,respins de zâna florilor,Soarele se răzbună,transformând-o în floarea albastră,simbol al dragostei neîmpărtășite,al visului neîmplinit,crezând că se va bucura de ea,având-o  sub razele lui.  

      Naratorul povestește  în versuri populare la persoana a3a,își prezintă personajele la început prin narațiune și apoi urmărindu-le prin dialogul dinamic,plin de pasiune. Se implică afectiv în narațiune, exprimând deschis simpatia faţă de Zână pe care o descrie ca pe o ființă de poveste,iar Soarele este astrul strălucitor măreț,răzbunător atras de frumusețea pământeană. Ca în orice creație populară, se observă folosirea exprimării caracteristice comunicării orale:versuri scurte,epitete,repetiții.

   Se remarcă limbajul artistic care conferă o muzicalitate deosebită poeziei. Același efect îl accentuează și elementele de versificație, măsura de 5-6 silabe, monorima,rima împerecheată,ritm trohaic.