joi, 7 mai 2020

poezia,,Sonet” de Alexandru Vlahuță


,,A revenit frumoasa primăvară;
Copacii parcă-s ninşi de-atâta floare;
Dorinţi copilăreşti, renăscătoare,
Fac inimile noastre să tresară ....

Iubire e în razele de soare,
Şi farmec în a codrului fanfară,
Şi visuri dulci în liniştea de sară:
În cer şi pe pământ e sărbătoare.

Ascult, privesc, respir cu lăcomie,
Căci toată frumuseţea asta-mi pare
Că niciodată n-are să mai fie!

Şi-s fericit c-am fost o clipă-n stare
Să simt, în marea lumii simfonie,
A gândurilor mele întrupare.”

   Poezia lui Alexandru Vlahuță este un sonet=Sonetul este poezia de forma fixă, compusă din 14 versuri împărțite în patru strofe: două catrene și două terțete, fiecărui vers aparținându-i 11 silabe . Rima sonetului clasic este îmbrățișată la catrene,iar la terțete două versuri din prima strofă rimează cu unul din următoarea.Sonetul nu permite repetarea cuvintelor, excepție făcând prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare; iar ultimul vers trebuie să fie un fel de concluzie.
         Din punctul meu de vedere, mesajul poeziei pune în lumină bucuria vieții, forța anotimpului de reînnoirea naturii și a vieții.Tema textului o constituie venirea primăverii.
         În primul rând, observ inversiunea cuvintelor din primul vers,care au devenit și titlul poeziei:este renașterea  ca promisiune a veșniciei vieții,a speranței.Propoziția este o constatare plină de bucurie:adjectivul articulat antepus,,frumoasa” exprimă seninul,calmul,armonia anotimpului verde.Poetul nu uită albul iernii și vede  copacii,simboluri ale vieții,legătura între pământ și bolta cerească,,,ninși”,albiți,potopiți de flori-imagine vizuală; adverbul "parcă"- marcă a incertitudinii, situează imaginea la graniţa dintre real si fabulos.Este un moment magic al amintirilor,al,,dorințelor copilărești”care renasc în inimile tulburate de atmosfera armoniei, de taina frumosului dăruit lumii.Astfel,poetul,eul liric,utilizează adjectivul posesiv,,noastre”integrându-se în lumea ce trăiește,,iubirea”, bucuria, adevărul, armonia, sinceritatea, fericirea în,,razele de soare”... ,,farmec-desfătarea sufletului în concertele codrului...,,visuri dulci” permit o magică trecere spre o altă lume, senină şi netulburată în liniștea serii.,a visării. Apar imaginile vizuale-auriul soarelui, auditive- freamătul codrului,  de asemenea epitetul “visuri dulci” precum și imaginea creată
în ultimul vers ,,în cer și pe pământ e sărbătoare” reprezintă o concluzie a strofei: întregul pământ  și spațiul celest  sunt în sărbătoare.
  În al doilea rând, în secvența secundă,poetul,eul liric se exprimă direct prin prezentul verbelor la pers.I singular:,,ascult,privesc,respir”dinamizează momentul,trăiește intens experiența de cunoaștere a frumuseților prezente,de parcă ar urca o scară a trăirilor unice care  ,,niciodată n-are să mai fie”.Fericirea,bucuria de a trăi ,,clipa”,de a simți adevărul timpului reînvierii, a gândurilor că ,,simfonia ”armoniei și a echilibrului în lume există și sunt întrupate în anotimpul primăverii.               În concluzie,exprimarea simplă cu puține figuri de stil arată că mesajul acestei poezii se referă la primăvara-anotimpul speranțelor și al promisiunilor viitorului.