joi, 7 mai 2020

poezia,,Vis vegetal”de Magda Isanos--opinia privind mesajul poeziei


,,Vreau, suflete, să mă dezbar de tine              
şi să trăiesc ca pomii de pe vale,
cu flori în locul gândurilor tale,
 o viaţă fără rău şi fără bine.

 Departe,-ntr-o pădure de la munte,
 când păsările toate-or face haz,
să mă trezesc cu soarele pe frunte
 şi lacrimile cerului pe-obraz.

 Şi despletita ploaie să mă spele
 de pulberea durerii de demult,
din care rădăcinile mi-am smult,
iar nopţile să-mi dea cercei de stele.

Luna cea plină vreau s-o cumpănesc
 mirată-n lanţul crengii ca pe-un cuib.
 De raze şi de sevă să mă-mbuib,
ca tot deasupra altora să cresc.

 Atunci mi-oi face fermecate strune
 din ramurile mele şi-am să cânt
 doar bucuria fragedă că sunt,
 pădurea-n jurul meu o să se-une.”
                                                                    

   În opinia mea, mesajul poeziei,,Vis vegetal”de Magda Isanos generează un lirism profund,textul punând în evidență, prin intermediul simbolurilor dorința de a trăi libertatea naturii,devenind o parte din ea.
  Titlul poeziei este o metaforă,visul este o cale de a codifica imaginea lumii individuale,un simbol al aventurii, o unică evadare din realitate spre lumea vegetală,a arborilor,a verdelui ca la începutul lumii, dorința de a intra în veșnicia naturii.  În poezia ,,Vis vegetal” impulsul sufletesc vizează despărțirea de cel iubit printr-o metamorfoză mistică, vegetală.Este dorința de eliberare  spre un spațiu paradisiac alcătuit dintr-o varietate de forme: la nivel terestru este exprimat prin pomi,pădure,păsări; la nivel acvatic, prin, ploaie; la nivel cosmic, prin cer, soare, lună, iar la nivel floral, prin florile pomilor.
   În primul rând se remarcă adresarea directă,dorința eului de a se depărta de cel care i-a fost cândva suflet, simbol al vieții nevăzute,pasiune,destin,încredere,iubire,viață.Prin monolog liric,poeta își arată năzuința de a trăi în vale,loc al pierderii dorințelor,de a deveni copac,pom ,iar gândurile,,lui”ale sufletului plecat-flori,atunci viața-i va fi monotonă,lipsită de interes,fără tresăriri.
S-ar dori,,departe”într-un spațiu misterios al armoniei,apropiat de cer,într-un labirint cu multe ascunzișuri. Sufletul îi va fi alinat de păsările care vor cânta veselia vieții;soarele, căldura îi vor aduce un sentiment de iluminare în adâncul său, ploaia îi va purifica durerea. Fiinţa feminină, ce visează să fie copac, îşi manifestă cochetăria şi în plan vegetal până la atingerea frumuseţii ideale,,nopțile să-mi dea cercei de stele”.Imaginea femeii-copac este completată de luna transformată într-un,,cuib”,loc visat al prieteniei intime, apropiate.Femeia devenită copac își cântă victoria vieții,
transformându-și ramurile,simboluri ale regenerării și nemuririi în strune muzicale,regăsindu-și dorinţa, bucuria, tandreţea– tonalităţi sufleteşti ce răsună în eternitatea naturii. Copacul poate fi interpretat ca scut împotriva trecerii timpului,natura oferindu-i tinerețe,frumusețe veșnică.
  Explozia vegetală face ca poeta să aparţină decorului natural cu funcţie revelatorie, având capacitatea de a potenţa gesturile, simţurile, într-un elan de pură contemplaţie,accentul căzând pe gesturi, întruchipări. impresionante ale eului liric, pe comunicarea natură-fiinţă umană.
  În al doilea rând, surprind descrierea ființei transformată în copac,împodobită cu flori,stele,luminată de soare și lună,umezită de lacrimile cerului,care-i alungă durerile sufletului. Peisajul este un tărâm idealizat după dorința ființei ce se visează copac, conturând astfel o imagine a sensibilităţii sufletești.
  Limbajul poeziei este  simplu și curat, exprimarea lirică curge direct din suflet  firească și caldă.
Textul este liric, deoarece prezența mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric visător pe tot parcursul monologului este simțită prin: verbele la persoana întâi și pronumele la persoana întâi:,,vreau,să trăiesc,să mă trezesc,să mă spele;mi,mele”. Structura metaforică „Vis vegetal” conturează visul pus la originea creaţiei, motivul viziunii trimise de Dumnezeu, subliniind caracterul sacru al naturii, el fiind cel care deschide o poartă spre altă realitate şi aruncă îndoiala asupra adevărului lumii. Timpul prezent al verbelor subliniază intensitatea trăirilor.
   În concluzie, consider că poezia ,,Vis vegetal” evidențiază, prin intermediul unei descrieri inedite, reintegrarea omului în vegetal, cucerind, astfel, eternitatea.