,, Nu ningea. Lumina era tot cenușie, dar norii păreau
mai depărtați, și orizontul – mai larg.
Își lăsaseră
schiurile la Turing-Club, înfipte în zăpadă cu boturile în sus, și se urcaseră
până în vârful muntelui.
,,Poate că se vede Brașovul”, spusese cineva.
Nu se vedea nimic. Postăvarul plutea singur peste un
ocean de nori. Pădurile de brazi, care coborau pe versantul celălalt spre
Timiș, se topeau după câteva sute de metri într-o negură albăstrie.
– Jos, sub noi, e valea Timișului. În față e Piatra Mare.
La stânga e Brașovul.
Nora arăta cu mâna, în ceață, lucruri pierdute, intrate
în neant.
– Știi ce se întâmplă astă-seară la Brașov? întrebă ea
deodată.
Răspunse tot ea râzând.
– Se cântă, la Biserica Neagră, Oratoriul de Crăciun.
– Suntem în 23? se miră Paul.
– Da.
Rămase câtăva vreme cu privirea ațintită spre Brașovul
nevăzut de dincolo de ceață. Părea că măsoară distanțele.
– Ce zici? Ar fi o nebunie dacă am coborî astă-seară la
Brașov?
– Poate nu e o nebunie, spuse Nora. Dar cu siguranță o
îndrăzneală.
– E așa de greu?
– Prea greu nu. E lung.
– Și nu vrei să încercăm?
– Ba da, Paul.
Dacă facem mai întâi o dimineață serioasă de antrenament.
El acceptă toate condițiile. După cursa lungă pe care o
aveau de făcut, concertul de seară devenea o răsplată.(…)
Nora stătu pe gânduri. Se întreba dacă nu e o prea mare
îndrăzneală.
– Intrăm în aventură, Paul?
– Intrăm.
Ea porni înainte în recunoaștere, strigând din când în
când, ca să-l anunțe că drumul e liber, și că poate veni.
Bietul lui plug fu demontat de la punctul de plecare.
Schiurile derapau întruna. Nu era chip să le adune, să le oprească.
Pe o distanță de câteva sute de metri, drumul șerpuia
printre brazi, cu viraje scurte, neașteptate. Paul nu reuși să prindă niciun
viraj în picioare. Pe toate le trecu aruncându-se în zăpadă, căzând,
rostogolindu-se. Auzea la intervale regulate strigătul Norei și îi răspundea.
– Vii?
– Viu.
Venea într-adevăr,
nu putea face altceva decât să vină. Uneori se agăța de un brad, de o piatră,
dar schiurile îl trăgeau mai departe.
– A fost infernal,
îi spuse Norei când o ajunse în sfârșit. Avea fruntea și obrajii zgâriați de
zăpadă, răsuflarea tăiată de efort.
– A fost infernal, dar mergem mai departe, spuse tot
el.(…)
Nu știa de câtă vreme ține cursa aceasta și nici cât va
mai ține. Căzuse de mai multe ori, dar se ridicase imediat și pornise mai
departe, simțind că dacă întârzie nu va mai avea curajul să se ridice.
O lumină de amurg
înnorat se stigea fără strălucire. Brazii se învăluiau în pâcla lor de seară,
ca într-un fum.
Nora striga ceva din față. Părea un strigăt de ajutor,
dar nu-l auzea bine: parcă ar fi venit din mari depărtări.
Paul se aruncă spre dreapta și se lăsă târât câtva timp
prin zăpadă. Se lovise la cot, la genunchi, dar, oricum, reușise să se
oprească.
Se ridică amețit, clătinându-se pe schiuri.
– Ce s-a
întâmplat? Nora îi arătă printre brazi lumini apropiate.
– Am ajuns. Suntem la porțile Brașovului.”
(Mihail Sebastian, ,Accidentul”)
Într-o atmosferă de iarnă cu cerul cenușiu,cu pădurile de
brazi dispărând în ceață, Nora îi arată lui Paul peisajul montan,numind
locurile ce par pierdute în neant,în ceață și-i spune despre concertul de
Crăciun de la Biserica Neagră din Brașov, propunându-i să coboare în
oraș.Drumul ar fi pentru ei o,,îndrăzneală”,o adevărată aventură.Invitația
Norei este acceptată de Paul.Coborârea cu schiurile este o încercare dificilă
pentru Paul,o urmează cu greu pe Nora.Nefiind u schior bun,coborârea lui pe
drumul șerpuit,cu cotituri printre brazi este dificil: cade,se rostogolește,se
agață de câte un brad,nu poate stăpâni schiurile.Cu voință,curaj, se ridică
după fiecare căzătură.În lumina amurgului,în ceață,amețit de căzătură,Paul vede
luminile orașului printre brazi,iar glasul Norei este triumfător.
Naratorul
obiectiv relatează întâmplarea la persoana a 3a,lăsând cele două personaje să
dialogheze.Narațiunea este puțină,autorul intervine,pentru a arăta dificultatea
coborârii lui Paul pe drumul spre Brașov.Descrierea tabloului montan în ceața
amurgului are rolul de a arăta o situație anevoioasă în care trăiesc
personajele.Dialogul într-un limbaj simplu,clar conturează cele două personaje:
Nora este femeia ce dorește o schimbare și-l invită pe Paul într-o coborâre
prin zăpadă,este hotărâtă și pornește înainte,pentru a încerca drumul ca o adevărată călăuză.Are
grijă pe drum să urmărească mersul prietenului ei.Invitația sinceră de a
asculta concertul de la biserică este felul curajos de a-și depăși amândoi
limitele.Momentul când îi arată luminile lui Paul este ca o ieșire din
întunericul greutăților,o eliberare. Coborârea dificilă,amețitoare a lui Paul prin zăpadă este o lecție de curaj,de
voință, orice coborâre şi orice cădere o simte ca o eliberare a sufletului,ca o
depășirea a propriilor limite .Are
încredere în Nora și o urmează în aventură,simte că va învinge ,deși
muntele,zăpada,aerul rece,brazii păreau că-l opresc ,rănindu-l,din încercarea
lui de a ajunge la lumină,ca o speranță.
Autorul a reușit să creeze personaje viu conturate ce
trăiesc senzații de zbor prin zăpezi,dorința
de lumină,de liniște interioară printr-un dialog clar într-un limbaj
simplu.Interesant că cele două personaje nu-și spun pe nume,nu merg alături,nu
sunt sufletește apropiați.
GENUL EPIC
Genul
epic reprezintă totalitatea operele literare scrise în proză/ în versuri,
în care ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin
intermediul naratorului, acțiunii și
al personajelor, utilizând ca mod de expunere
dominant narațiunea.
Caracteristicile
operelor/ textelor literare epice :
a) autorul îşi
exprimă indirect ideile, conceptele și sentimentele prin
intermediul acţiunii şi al personajelor.
b) există o acţiune ce poate fi prezentată pe
momentele subiectului literar (expoziție, intrigă, desfășurarea
/dezvoltarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul.
c) există personaje care săvârșesc
acțiunea. Acestea sunt fictive, sunt rodul imaginației autorului, însă
pot fi verosimile (pot părea reale).
d) este prezent naratorul –se observă
prezenţa naratorului prin folosirea verbelor la persoana a III-a narator
obiectiv şi la persoana I narator subiectiv; narator-personaj.
e) modul de expunere specific
este naraţiunea --utilizată în relatarea faptelor/evenimentelor/
întâmplărilor în ordine cronologică. Narațiunea este completată
de descriere şi dialog și uneori de monologul interior (în
povestirile de tip jurnal la persoana I).
Rolul modurilor
de expunere într-un text epic:
a.narațiunea are rol de a dezvolta firul epic --de a
relata/prezenta întâmplările;
b.descrierea este utilizată în expozițiune în
prezentarea cadrului acţiunii şi descrierea atmosferei (timpul și locul
acțiunii) , dar și în caracterizarea directă
a personajelor (descrierea-portret) realizată de către autor, de
către celelalte personaje sau prin autocaracterizare ( de către personajul
însuși).
c)dialogul are rol de a caracteriza
indirect, prin limbaj, personajele (prin modul în care comunică )
Dialogul conferă de asemenea, dinamism povestirii, prin schimbul de replici
dintre personaje.
d)monologul interior este modalitate specifică
prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează(analizează)
propriile stări sufletești. (Vorbirea personajului cu sine însuși)
Specii
epice: –1.scrise în proză: schiţa, povestirea/naraţiunea, povestea,
snoava,
nuvela, basmul, romanul, parabola, anecdotă, reportaj,
memorii, jurnalul, poemul
–2.scrise în
versuri:– fabula, balada, legenda, poemul eroic
-3. populare:
balada,legenda,snoava, basmul (au caracter oral, anonim,
tradiţional-colectiv, expresiv, sincretic)
-4.culte (scrise de
autori:schiţa, balada cultă, naraţiunea/povestirea, amintirile/
jurnalul, poemul eroic, basmul cult, nuvela, romanul.
Momentele
subiectului:
--expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele
personaje și împrejurările conflictului).Stabilește situația inițială.
---intriga (momentul în care se declanșează
conflictul între personajele narațiunii) Reprezintă evenimentul care schimbă
situația inițială
---desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările
cronologic și este partea cea mai amplă a povestirii)
---punctul culminant (momentul cel mai
tensionat/dificil al conflictului)
---deznodământul (sfârșitul conflictului, situația
finală)
